Ce se poate spune despre foamea cronică? Oare se poate spune că există foamea care te-mbolnăveşte de foame? Care i se-adaugă încă mai flămândă foamei pe care deja o ai în tine? Foamea tot mereu înnoită care creşte nesătulă şi ţi se strecoară în vechea, eterna foame cu greu ţinută-n frâu? Ce mai cauţi în astă lume, când nu mai eşti în stare să spui nimic altceva despre tine decât că ţi-e foame? Cerul gurii ţi-e mai mare decât capul, e o boltă înaltă şi cu luarea-aminte ciulită până-n vârf de creier. Când nu mai suporţi foamea, cerul gurii ţi se-ncordează de parcă îndărătul feţei ai avea o blană proaspătă de iepure întinsă la uscat. Obrajii ţi se scofâlcesc acoperindu-se de un puf spălăcit.
Zăpada proaspăt căzută n-o poţi falsifica, nu poţi aranja zăpada în aşa fel încât să pară neatinsă. Pământul, da poţi să-l aranjezi, a spus ea, şi nisipul, ba chiar şi iarba dacă-ţi dai osteneala. Iar apa se aranjează de la sine fiindcă-nghite totul şi pe dată s-a şi închis la loc ce-a înghiţit. Iar aerul e totdeauna gata aranjat dinainte, fiindcă nici nu-l poţi vedea. Totul în lume în afara zăpezii ar fi tăcut chitic, a spus Trudi Pelikan. Şi a mai spus că zăpada mare poartă vina principală. Că a căzut, ce-i drept, peste oraş ca şi cum ar şti unde e, ca şi cum ar fi la ea acasă. dar că pe data s-a şi pus în slujba ruşilor. Sunt aici pentru că m-a trădat zăpada, mi-a spus Trudi Pelikan.
într-o zi chiuveta cazu în dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plânse tacâmurilor ude.
în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:
– stea mica, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punându-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si îndragit.
vino, si ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gândacilor de bucatarie.
dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca într-un târziu chiuveta începu sa-si puna întrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea ei
si într-un foarte târziu îi facu o propunere musamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data…
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.
(din antologia Aer cu dimante, reeditare Humanitas 2010)
Sunt două topuri extrem de subiective, singurul cirteriu este acela de a le fi citit în 2010. Cine ştie, poate printre cititorii blog-ului se vor găsi persoane care să aprecieze una sau mai multe dintr eaceste cărţi.
Am văzut ieri o solidaritate comunistă în ceea ce priveşte gestul electricianului angajat la TVR, şi deşi nu abordez aproape niciodată teme ce ţin de social şi politic pe acest blog m-am gândit că de data asta trebuie să exprim câteva idei.
Nu pot fi de acord cu gestul acestui individ din foarte multe motive. Ideea că fapta pare a fi premeditată este cu atât mai gravă. Surse din presă susţin că Adrian Sobaru făcuse un schimb de tură cu un coleg pentru a-şi duce la bun sfârşit gestul sinucigaş.
Eu stau şi mă întreb ce s-ar întâmpla dacă toţi oamenii plătiţi cu 2500 RON pentru o muncă de execuţie ar proceda ca acest individ. Din proprie experienţă, un electrician la fabrica Lafarge Arcom GIPS din Bucureşti nu câştigă mai mult de 1800-2000 de RON atunci când i se cumulează şi orele suplimentare. Ori faptul că avea acest salariu, la care se adaugă şi ajutorul pentru copilul autist mă fac să cred că acest om trebuia să fi trecut mai demult pe la psihiatru. Îmi revine ideea că toţi oamenii ar trebui controlaţi periodic la mansardă, pentru a evita pe cât posibil aceste gesturi ireprobabile. Îmi vine în minte şi gestul nervos al lui Sorin Cîrţu de la Basel, pe vremea aia antrenor la CFR. Sunt mai mulţi bolnavi psihic în România decât ne place să credem.
Faptul că presa a obţinut o pâine prin acest gest nu e nimic nou. De fapt, singurii care par a fi câştigat din zborul la balcon sunt Antena 3, Realitatea TV şi ziare precum Jurnalul Naţional. Ce este condamnabil este faptul că nimeni aflat în sală, şi mă refer aici la parlamentarii opoziţiei nu a făcut nimic pentru a-l opri pe Adrian Sobaru. Mergând pe acest argument, mă întreb unde începe ura şi unde se termină raţiunea şi umanitatea.
Nu sunt nicidecum un fan al guvernului Boc, însă parcă am trecut de perioada în care martiriul rezolvă problemele. Şi totuşi de ce opoziţia nu a reuşit să treacă nicio moţiune de cenzură? Foarte simplu, nu-şi doreşte să preia puterea în plină criză, ba mai mult nu are niciun fel de soluţie pentru această iarnă. Ori, întorcându-ne la gestul lui Adrian Sobaru el îmi apare total gratuit. Cum îţi ajuţi copilul, familia, aruncându-te de la balconul parlamentului?
Ştim cu toţii cum se accede la o poziţie în Televiziunea Română. Tot aşa a reacţionat electricianul şi când o rudă, un prieten sau cineva bine intenţionat i-a făcut rost de postul în televiziune? Tipul acesta de inflamare din nimic, pe un caz izolat ne e specific. Din fericire, mai sunt şi oameni care văd puţin nuanţat problema chiar şi la televizor, cum a fost cazul emisiunii ultima ora de la Realitatea TV.
Şi totuşi, conform unui sondaj 1 din 5 români suferă sau a suferit de depresie. Cine e următorul?
Acest top se bazează pe datele furnizate de site-ul lastfm. Mă voi referi doar la clasamentul primelor zece melodii pe care le-am ascultat aproape cu disperare, deoarece într-un articol anterior m-am referit la trupe.
10. Manowar – Kings of Metal (24 de ascultări)
Cu 48 de ore înainte de concert, organizatorii împreună cu trupa au decis că manowar nu va mai fi head-liner. Dovada: când Manowar şi-au încheiat prestaţia la Sonisphere, cam 25% dintre spectatori au părăsit zona de concert. Explicaţia? O banală trupă precum Accept, nu poate niciodată substitui bucuria unui concert Manowar.
9. The Doors – Waiting for the Sun (25 de ascultări)
E aproape imposibil să găseşti o îmbinare mai bună de muzică rock şi poezie, de talent actoricesc şi talent muzical. De la Jim a pornit în mare parte şi unul dintre ciclurile poetice pe care le-am realizat anul acesta, şi anume golden rock poems.
8. Paradise Lost – Say just words (25 de ascultări)
Pe axa britanică, formată din My Dying Bride, Anathema şi Paradise Lost este foarte greu să găseşti o verigă slabă. Paradise Lost au concerta şi ei la Sonisphere în 2010, nu au făcut-o la un nivel satisfăcător, însă a fost plăcut să îi urmăresc pentru prima dată într-un concert.
7. Manowar – Thunder in the Sky (26 de ascultări)
Aici ar trebui să continuu să înjur că Accept au fost head-liner. Consideraţi că spaţiul următor, format din două sau chiar trei rânduri este plin de invective. invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invective invectiv
6. Roşu şi Negru – Pseudofabula (28 de ascultări)
Nu ar fi fost frumos dacă în acest top nu ar fi ajuns nicio piesă românească. E o piesă pe care o ascult cu plăcere împreună cu părinţii mei. Însă, Roşu şi Negru au şi alte piese deosebite care merită ascultate.
5. Manowar – Die for metal (bonus track, 34 de ascultări)
Oare vor veni şi în 2011 Manowar? Poate nu trebuia să mă tund…
4. Anathema – A Dying wish (35 de ascultări)
Din punctul meu de vedere, acesta a fost cel mai fain concert indoor pe 2010. Deşi e al treilea concert Anathema la care particip. În loc de alte cuvinte irosite pe blog, vă redau un fragment din cronica de concert:
Anathema respectă publicul românesc. Englezii ăştia s-au întors acasă după cum scria pe un banner aşezat în faţa scenii. După cum afirma Vincent Cavanagh la începutul concertului, au făcut 18 ore pe drum, motiv pentru care concertul a fost întârziat cu aproape două ore. Peter Carlsen nu a mai deschis concertul, rockerii din Liverpool începându-şi prestaţia aproape de ora 21.
3. Lube – Soldat (36 de ascultări)
Ruşii ăştia sunt absolut geniali. Din păcate foarte greu găsesc albumele lor. Mi se cer coduri în alfabetul chirilic pentru a putea obţine torrentele lor. Poate mă ajută cineva!
2. Sabaton – Primo Victoria (44 de ascultări)
Through the gates of hell
As we make our way to heaven
Through the Nazi lines
Primo victoria
We’ve been training for years
Now we’re ready to strike
As the great operation begins
We’re the first wave on the shore
We’re the first ones to fall
Yet soldiers have fallen before
Mai e ceva de adăugat ?
1. KISS – Detroit Rock City (51 de ascultări)
Obsesie care a debutat prin 2009, cu ramificaţii serioase şi în 2010.
Ar trebui să trăim veşnic
măcar o dată,
ca un godot
moartea să ni se lase aşteptată,
să ne prefacem supăraţi
din cauza asta,
să-mi fie dor de tine
ca de un glonţ în cap…
ar trebui să trăim veşnic
măcar o dată,
să cadă anii în noi
ca tencuiala într-o veche casă,
să nu ne mai înspăimânte lupii tusei
ori dihăniile bătrâneţii,
să le răspundem cu răcnete
din carpaţii plămânilor,
să ne luăm în braţe cu nebunii
şi să dansăm desculţi pe jar de stele,
pe cioburi…
căci sângele nostru este copilul
care râde în somn
când în camera alăturată
moartea face curăţenie generală.
Ne bucurăm foarte mult pentru că am reuşit să ducem acest demers la bun sfîrşit. Apreciem efortul depus de fiecare actor al acestui proces pentru a obţine produsul final, şi anume această expoziţie de care ne putem bucura împreună. Fiecare fotografie are povestea sa, fiecare fotograf, amator sau profesionist, are un scenariu după care şi-a construit pozele sau o idee de exprimat vis-a-vis de viaţa carcerală.
Am întîlnit multe lucruri pozitive în închisorile pe care le-am vizitat. Masteranzii de la probaţiune au acoperit mai multe penitenciare printre care amintim: Jilava, Rahova, Tîrgşor, Giurgiu sau Mărgineni. Fotografiile reflectă realităţi şi instantanee întâlnite la faţa locului. De la sală de forţă pînă la artă modernă pe zidurile gri, de la pictură de icoane pînă la rafturi cu cărţi. Acestea sunt realităţile lui 2010 în penitenciarele din Romînia. Nu tot ce se spune la televizor este adevărat. Alături de colegii mei, am reuşit să surprind cîteva dintre aspectele pozitive ale vieţii carcerale.
Interacţiunea cu deţinuţii a fost una extrem de naturală. Unii dintre ei chiar s-au bucurat să ne fie modele pentru cîteva minute, alţii au fost pur si simplu încântaţi să fie fotografiaţi în activităţile pe care le desfăşurau în acele momente:pictură, joc de table sau activităţi la sala de forţă. Ne-ar fi plăcut ca această expoziţie să poată fi vizualizată şi de către aceştia pentru simplul motiv că de data aceasta ei au fost muzele fotografilor de la masteratul de probaţiune.
Alături de fotografiile realizate, trebuie amintite şi titlurile acestora, care privite mai în profunzime, pot fi poeme scurte, sau măcar versurile unor cîntece având ca sursă de inspiraţie viaţa carcerală. Acest proiect ar trebui privit ca un sincretism atât la nivelul îmbinării între vizual şi scris, dar şi din punct de vedere al unor noi direcţii spre care putem tinde, noi ca masteranzi în programul de probaţiune, dar şi ca indivizi dornici să contribuie la dezvoltarea societăţii civile: poezie carcerală, scenariu carceral, ateliere de scriere creativă pentru deţinuţi, implicarea acestora în tot ceea ce înseamnă artă, frumos, cultură.
De obicei aceste discursuri ceremonioase cuprind şi o serie de mulţumiri. În primul rând vom mulţumi ANP-ul pentru sprijinul acordat. De asemenea, mulţumirile se îndreaptă şi către cei care ne-au însoţit în timpul vizitelor la penitenciare, dându-ne de multe ori şi idei pentru a le imortaliza. De asemenea, eforturile noastre nu s-ar fi putut materializa fără sprijinul coordonatorului acestui proiect, domnul profesor Ioan Durnescu.
În încheiere, am să vă supun atenţiei un citat al scriitorului francez, Emile Zola despre arta fotografică: “Din punctul meu de vedere, nu poţi afirma că ai văzut un lucru până nu l-ai fotografiat”.
Dreampoet's Kingdom 