Feeds:
Posts
Comments

Archive for February, 2010

Pentru ca de partea muzicala ma ocup asiduu pe www.rockul.info, la recomandarile saptamanale nu voi mai insista prea mult pe detalii, ci le voi posta ca atare. Ca sa inchei luna de muzica rock inedit, voi merge peste Prut, unde ne asteapta Zdob si Zdub cu un remake al unei piese rusesti, “Videli Noch” (Kino)

Advertisements

Read Full Post »

În locul în care a răsărit,
Castelul Câmpinei cel mult vestit
Acolo dăinuie umbra ei,
A zeiţei azurii, a Juliei.

Julia, fată minune,
Stinsă ca steaua fără nume
Veghezi frumuseţea înconjurătoare,
Amintirea ta tuturor ne-apare.

Tristeţea este fără de sfârşit
Când atâţia ani s-au împlinit
De la finalul tragic, nesperat
În care valul morţii a aruncat
Un sufleţel nevinovat…

O fată plina de iubire,
Iubire pentru acea gândire,
Gândirea neamului românesc
Şi a graiului cel strămoşesc.

Dintr-un tată ilustru, B.P. Haşdeu,
Care pentru artă a vegheat mereu,
Julia a deprins de toate,
Ce rău că visele i-au fost spulberate
Distruse şi fărâmiţate.

Julia, plăpândă făptură, fată de vis
Ai fără-ndoială locul tău în paradis
Alături de Preda, Slavici sau Coşbuc
Dragă Julia, dorul eu ţi-l duc.

Pentru tine doar arta a contat
Iubirea de frumos
în vis s-a spulberat
Şi magia-ţi suavă
eu încă n-am aflat.

Julia, noi azi toţi suntem de partea ta
Te iubim, te respectăm,
urmăm voinţa ta
O armată de îngeri veghează liniştea
Castelului pentru a nu-ţi
umbri amintirea.

Chiar făr-a cunoaşte
al tău tragic destin
Ai pătruns în inima mea cu un suspin
Azi, de ziua ta, Julia fii fericită
Bucură-te, la castel tu eşti iubită!

Read Full Post »

Voi mai publica doua-trei zile din aceste poeme de inceput . Ele fac parte din volumul meu de debut, “Sapte ani de cautari” aparut in 2007 la editura Amurg Sentimental. Pe aceasta cale, ii multumesc domnului Ion Machidon ca mi-a dat incredere in ceea ce scriu si in formarea mea ca poet. Insa, acea lume nu era nici pe departe ceea ce-mi doream sau nu era din secolul actual.
Dupa o incercare nereusita de integrare in Cenaclul de Seara, datorita unor nepotriviri de viziune, dar si datorita unei mai vechi rani din facultate, (un profesor de-al meu care m-a nedreptatit intr-un mod cinic luandu-mi bursa printr-un 5 la chimie organica numai pentru ca Nichita Stanescu stia inginerie chimica) am luat o pauza de scris toamna trecuta. Am scris doar pentru concursul SuperBlog texte in versuri (nu poezii), dar si cateva texte de proza care au puncte tangentiale cu o proza ironica.

A urmat o perioada in ianuarie, in care am decis ca trebuie lupt pentru o pasiune Aveam de ales intre literatura, muzica si fotografie.
Muzica o mai incercasem, nereusind sa progresez foarte mult nici ca baterist, dar nici din punct de vedere vocal. Insa nu pot nega placerea pe care o am sa cant la karaoke piesa “Comfortably Numb”.
Fotografia era iarasi un domeniu atractiv, insa pentru performante si recunoastere este nevoie de foarte multi bani, dar si de foarte mult studiu si exerctiu. Plus ca fizica optica nu era in aria mea de interes, ea fiind mai mult prietena cu fratele meu, student in anul I la Facultatea de Fizica de la Universitatea Bucuresti.
Asa ca la sfarsitul zilei, a ramas literatura. Am sapat adanc in internet si am gasit diferite evenimente poetice care se desfasoara in Bucuresti.

Dupa trei saptamani, pot spune ca experientele acestea ma ajuta sa-mi imbunatatesc scrisul, dar ma si motiveaza in acest sens. Cum imi spunea Adrian Suciu, poezia este o competitie cu tine insuti, iar eu am completat ca este important sa nu iesi pe locul 2 . Primind feed-back din partea unor scriitori precum Claudiu Komartin, Dana Banu sau Adrian Suciu si cunoscand oamenii care graviteaza in lumea literara, mi se deschid drumuri noi si zone poetice necunoscute.

Cel mai mult imi place sa merg miercurea la ora 18:00 la Uniunea Scriitorilor din Romania, unde Claudiu Komartin organizeaza Institutul Blecher, un club de lectura cu poeti si prozatori contemporani. Apreciez faptul ca literatura este luata in serios in acest loc, imi place foarte mult cum isi selecteaza Claudiu invitatii si modul in care modereaza dezbaterile. Am auzit aici dupa doar 3 sedinte un poet care m-a impresionat foarte tare, si anume Teo Duna a carui carte abia astept sa o citesc.

Un episod important al acestei perioade a fost vizita la Bocancul Literar, unde am avut placerea de a discuta cu Adrian Suciu si Dana Banu, un motiv in plus pentru a lua literatura in serios, mai ales ca am gasit deschidere si bunavointa din partea lor. Tot la Bocanc, pe 7 martie voi citi, asa ca poate unii dintre voi, cititorii blog-ului vor dori sa ma asculte in Mojo Club pe strada Gabroveni (fostul Backstage).

Un alt mare sprijin este si prietenul de la Timisoara, Marius Aldea, un poet la fel de tanar ca si mine, dar mai experimentat in ale poeziei. El apreciaza in noile versuri un fel de Eu exterior de care aveam nevoie.

Totusi a existat si un episod negativ in aceasta perioada, la cenaclul recitiri, in care dupa o prima participare frumoasa si calduroasa a urmat o a doua in care un cvasi-ziar online de glumite penibile a acaparat puterea ca un dictator dintr-o republica sud-americana fara a tine cont ca poate mai exista si alte pareri. Conducatorul cenaclului, avid de vizibilitate a acceptat bocancul si a alunecat usor cu nasul sub talpa marimea 45. Astfel, recitiri devine reclickari si inca o oaza de cultura dispare intr-un kitch firesc al acestei societati. Dar, fara clone nu am putea vedea autenticitatea, asa ca sunt bucuros ca am trecut si pe acolo.

Iesirea in lume a lasat amprente bune asupra mea, si cat de curand veti putea citi/asculta o poezie zic eu cel putin originala

Va urma!

Read Full Post »

Departe de lume,
Cobor la minus infinit
Spre zări necunoscute.

Sunt doar eu cu mine,
Mă apropii de viaţă
Dar nu pot să o cuprind

Spun stop amintirii,
Trăiesc făr-a vrea,
E un act de voinţă.

Sentimentele par doar lacune,
Şi anii mor şi se duc
Spre ceva prea concret!

N-am nici o vină…
Poate doar că m-am născut
Într-o lume efemeră.

Read Full Post »

Pe Pământ sunt doar războaie,
Nimeni nu se poartă bine,
Oare sufletul nu moare
Când infigi cuţitu-n mine!

Suntem sclavi şi nu ne place
Dar nu luăm nici o măsură,
Suntem sclavi şi ce-are a face
Când în lume doar se fură!

Vrem să construim o lume
Fără arme şi război
Totul are doar un nume
E corupţie şi noroi!

Read Full Post »

Va obisnuisem in ultima vreme cu citate din diverse opere pe care e citesc. Acest micro-roman, apartinand romancierului britanic Ben Rice este scris dupa reteta unor cursuri de scris creativ, tip de curs pe care il voi urma si eu de saptamana viitoare.
Pobby si Dingan sunt prietenii imaginari ai lui Kelly, fetita unui miner britanic stabilit in Australia.
Privit in acest sens, romanul nu spune mare lucru, insa daca vorbim despre firul epic si despre modul in care alert in care se desfasoara actiunea, romanul este intr-adevar deosebit.
Prietenii imaginari sunt pierduti in mina de tatal fetei, si cautati de intregul oras. Mai mult fratele-narator, se implica foarte mult in aceasta poveste, organizandu-le inclusiv o inmormantare dupa ce fetita considera ca acestia au murit. Romanul este extrem de dens, insa acest lucru nu deranjeaza foarte mult cititorul, eu l-am citit in 2 zile.
Ideea de baza a cartii o regasim in paragraful de final: “nu stiu ce inseamna sa crezi in ceva care este greu de vazut sau sa cauti in continuare ceva ce este foarte greu de gasit”
Nota mea pentru acest roman de doar 110 pagini este 9, mai mult pentru poveste, decat pentru procedeele stilistice folosite.
PS: Cartea a aparut impreuna cu ziarul Cotidianul in 2007.

Read Full Post »

Coborând într-o lume a sentimentelor,
Descoperi că lumea e un cerc,
Adică o formă perfectă,
Un loc al întâlnirii
Dintre alpha si omega.

Alpha sunt eu,
Omega eşti tu,
Iar după ceasuri,
De aşteptare
Rolurile se schimbă,
Alpha eşti tu
Omega sunt eu.

Definind astfel iubirea,
Transformi printr-o operaţie
Simplă, simplă de tot
Alpha în Omega
Şi Omega în Alpha,
Rămânând astfel doar una:
Iubirea…

Read Full Post »

Older Posts »