Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Sapte ani de cautari’ Category

În locul în care a răsărit,
Castelul Câmpinei cel mult vestit
Acolo dăinuie umbra ei,
A zeiţei azurii, a Juliei.

Julia, fată minune,
Stinsă ca steaua fără nume
Veghezi frumuseţea înconjurătoare,
Amintirea ta tuturor ne-apare.

Tristeţea este fără de sfârşit
Când atâţia ani s-au împlinit
De la finalul tragic, nesperat
În care valul morţii a aruncat
Un sufleţel nevinovat…

O fată plina de iubire,
Iubire pentru acea gândire,
Gândirea neamului românesc
Şi a graiului cel strămoşesc.

Dintr-un tată ilustru, B.P. Haşdeu,
Care pentru artă a vegheat mereu,
Julia a deprins de toate,
Ce rău că visele i-au fost spulberate
Distruse şi fărâmiţate.

Julia, plăpândă făptură, fată de vis
Ai fără-ndoială locul tău în paradis
Alături de Preda, Slavici sau Coşbuc
Dragă Julia, dorul eu ţi-l duc.

Pentru tine doar arta a contat
Iubirea de frumos
în vis s-a spulberat
Şi magia-ţi suavă
eu încă n-am aflat.

Julia, noi azi toţi suntem de partea ta
Te iubim, te respectăm,
urmăm voinţa ta
O armată de îngeri veghează liniştea
Castelului pentru a nu-ţi
umbri amintirea.

Chiar făr-a cunoaşte
al tău tragic destin
Ai pătruns în inima mea cu un suspin
Azi, de ziua ta, Julia fii fericită
Bucură-te, la castel tu eşti iubită!

Read Full Post »

Departe de lume,
Cobor la minus infinit
Spre zări necunoscute.

Sunt doar eu cu mine,
Mă apropii de viaţă
Dar nu pot să o cuprind

Spun stop amintirii,
Trăiesc făr-a vrea,
E un act de voinţă.

Sentimentele par doar lacune,
Şi anii mor şi se duc
Spre ceva prea concret!

N-am nici o vină…
Poate doar că m-am născut
Într-o lume efemeră.

Read Full Post »

Pe Pământ sunt doar războaie,
Nimeni nu se poartă bine,
Oare sufletul nu moare
Când infigi cuţitu-n mine!

Suntem sclavi şi nu ne place
Dar nu luăm nici o măsură,
Suntem sclavi şi ce-are a face
Când în lume doar se fură!

Vrem să construim o lume
Fără arme şi război
Totul are doar un nume
E corupţie şi noroi!

Read Full Post »

Coborând într-o lume a sentimentelor,
Descoperi că lumea e un cerc,
Adică o formă perfectă,
Un loc al întâlnirii
Dintre alpha si omega.

Alpha sunt eu,
Omega eşti tu,
Iar după ceasuri,
De aşteptare
Rolurile se schimbă,
Alpha eşti tu
Omega sunt eu.

Definind astfel iubirea,
Transformi printr-o operaţie
Simplă, simplă de tot
Alpha în Omega
Şi Omega în Alpha,
Rămânând astfel doar una:
Iubirea…

Read Full Post »

Sunt doar un punct
pe care înalţii munţi
îl joacă pe un deget…

Sunt undeva la mijloc
între pământ şi soare,
dar soarele mă trage către El…

Sunt fiu al pădurii,
am sufletul rebel,
sunt jumătate din ceea ce am fost…

Sunt un creion ce desenează,
o lume fără războaie,
un cer fără de nori…

Nu sunt alb,
nu sunt nici negru,
ci sunt o nuanţă de oranj,
ce nu va putea nicicând să lupte…

Sunt o oglindă,
sunt suma gândurilor mele,
nu sunt nimic…

Read Full Post »

Ce fac aici?
Cum recunosc azi
nemurirea clipelor de ieri?
Ce soare sau ce vânt
mă duc în etern amurg?
Printre sfere infinite
şi stele căzătoare,
Paşii mă călăuzesc mereu
spre zări efemere…

Eu tac, ei tac şi totul e ambiguu,
Ca şi zăpezile ce vor veni curând.
Atâtea ploi şi vânturi mi-au netezit
Sferele infinite şi stelele căzătoare…

Mă întreb:
Ce fac aici?
Cum recunosc azi
nemurirea clipelor de ieri?
Şi răspund:
La fel cum voi recunoaşte
mâine nemurirea clipelor de azi!

Read Full Post »

Când dorm,
vreau să cred că toate visele,
Sunt fulgere brăzdate
pe bolta sângerie
Într-un apus demult apus;

Vreau să îmi abstractizez somnul,
Să îl fac să pară indiferent…
Nu vreau să mă opresc
din drumul meu:
tot mai îngust,
tot mai ambiguu
tot mai etern…

O nouă zi a nefiinţei şi a nemuririi.
Aduce ceaţa vechiului infern.
Nu simt nici bucurie, nici tristeţe
În dimineaţa somnului abstract!

Read Full Post »

Older Posts »