cele mai amuzante videoclipuri vazute recent pe youtube

Locul 3 Paul Lică ză god of ză roman city

Locul 2 The LOL Russian Singer

Locul 1 Ză best of ză best, antebraţul julit, ori suntem golani ori nu mai suntem

Read Full Post »

Herta Muller la Bucureşti

uite că am reuşit să ajung şi la acest eveniment. suprinzător de multă lume, insă printre ei mulţi “ce te bagi bă în faţă” şi “ia-mi şi mie cartea aia cu leagănul, ba nu p-aia cu vulpea”. mă mir că nu s-au strâns fanii din România ai herthei berlin sau mai rău, asociaţia iubitorilor şi crescătorilor de vulpi.

la un moment o doamnă de la tvr însoţită de o altă doamnă cu o camera mai mare decât ea m-a întrebat dacă vreau să vorbesc puţin ca reprezentant al tinerei generaţii. am zis ok, dacă tot plătesc ai mei taxa radio/tv de ce să nu-şi vadă şi mama odorul la tvr, chiar la o emisiune culturală. replica pe care a apreciat-o reportera a fost: “prefer să stau la coadă la herta muller decât la abonamente la metrou”.

am reuşit să intru şi să obţin nu una, ci chiar două autografe pe cărţile regele se înclină şi ucide (polirom, 2005, egografii), dar şi una dintre cele mai recente apariţii leagănul respiraţiei (2010, humanitas fiction).

Şi ca ziua să se încheie cultural, am reuşit să obţin o fotografie şi cu scriitorul Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas.

în încheiere, o piesă pe care o asociez zilei de ieri, perfect day by various artists. mulţumiri pentru cei care m-au însoţit/suportat/încurajat/iubit/urât/: ioana, cristi, dana…danke

Read Full Post »

track 6

Wait until the war is over
And we’re both a little older
The unknown soldier
(The Doors)

încearcă să găseşti toţi soldăţeii
ascunşi sub pânza de păianjen
ascultă-le pulsul
ascute-le zâmbetul brăzdat

fă-i să-nţeleagă
burţile de general nu nasc poezie

ci

veghează alte burţi de general cârpite
cu soldaţi din alte filme

coboară volumul până la nivelul
în care moartea întâlneşte moarte
pântecele se despică în mii de bucăţi

şi

generalul rămâne singur în labirintul său
te loveşti de burţi ca de  rufe necălcate
undeva într-un colţ soldatul fumează
pânză de păianjen fără filtru
un pachet întreg

ascultă-i fumul
ascultă-i pulsul
poezia o găseşti în alt jim

Read Full Post »

Pantera- This Love

Read Full Post »

Roma-Inter 1-0 25 septembrie 2010

Nu am mai scris despre fotbal pentru că încerc să transform acest blog într-un blog în mare parte cultural. În plus, fotbalul nu mi-a adus prea multă satisfacţie în ultimul timp. Steaua ca Steaua, Unirea s-a dus pe apa Ialomiţei, iar de giallo-rossi nici nu mai vorbesc. Tot ăştia au scos însă capul din pământ după un joc magistral în defensivă, dublat de un bulan care nu prea este prieten cu Ranieri – nu prea a fost niciodată, nici la Valencia, nici la la Chelsea şi exemplele pot să continue -.

Aseară meciul cu Inter a arătat mult diferit faţă de ultimele confruntări. Roma nu a mai alergat aiurea zece minute să înscrie şi apoi să se retragă în apărare crezând că aşa poţi scăpa fără gol în faţa Interului. Se pare că a învăţat ceva şi Ranieri din meciul de supercupă pierdut cu 3 la 1.

Nu mă voi referi la huiduielile la adresa lui Chivu, voi spune doar că aşa au păţit şi alţi jucători după ce au trădat culorile pentru altele mai bănoase. Mijatovic a plecat de la Valencia la Real Madrid, iar celebrul Figo de la Barcelona la Real Madrid. NU l-a primit nimeni cu flori, ba a avut parte de un tratament poate mai rău decât Chivuleţul nostru. Oricum câştigă destui bani ca să suporte 90 de minute pe sezon un asemenea tratament. Suporterii din peluză nu sunt nicidecum cititori de Borges şi Faulkner, cred că ştie şi Cristi asta.

Revenind la meci, pentru un fan tiki-taka ar fi fost o adevărată plictiseală, însă pentru cei care apreciază tactica cele două echipe au stat perfect pe tabla de şah. Ca de obicei, Ranieri a întârziat schimbările, în timp ce Benitez a mutat neinspirat cu Muntari şi Coutinho. De asemenea, Sneijder nu a prins o zi grozavă, la fel nici Milito sau Eto’o. de la Roma mi-au plăcut pe lângă Vucinic, Burdisso, Riise, Menez şi Lobonţ. Pisica a scos cel puţin două faze de gol, în timp ce bravul Burdisso a dublat de multe ori gafele prea bătrânului Casetti (de ce l-or fi dat pe Marco Motta la Juventus numai Ranieri ştie). De Rossi a fost şi el decisiv pentru centrarea de gol, în timp ce Pizzaro, Perotta şi Totti au punctat mai mult la capitolul nervozitate. Boriello s-a bătut mult cu Cordoba şi Lucio fără prea mult succes. Nici atacanţii Interului nu au reuşit prea multe în disputa cu Juan şi Burdisso, bine apăraţi de Lobonţ.

În minutul 32 se putea acorda un penalty pt AS Roma, probabil că în alt film totuşi. După acest meci Roma acumulează 5 puncte şi iese deocamdată din zona retrogradării, apropiindu-se la 5 puncte de Inter, după mine principala favorită la titlu datorită constanţei. Milan doar a remizat cu Genoa, în timp ce Juventus este o echipă încă în formare.

Vă las cu golul lui Mirko în comentariul inconfundabilului Carlo Zampa :D.

Read Full Post »

inedit vestimentar

Părinţii mei vor celebra 25 de ani de căsătorie, aşa că o imagine clasică şi distinsă nu poate decât să însoţească evenimentul. Poza este realizată de fratele meu, Mihăiţă.

Read Full Post »

12, un film de Nikita Mikhalkov

Cunoscuţii nu mă ştiu ca un împătimit de film, în ultima vreme devorând mai mult cărţi bune şi foarte bune, mai vechi şi mai noi. Totuşi, prin puţinele filme pe care le-am viyionat mi-am format părerea că filmul euopean bate filmul american. Până la această experienţă cu filmul 12, pot evoca filmele româneşti, dar şi acest film. De asemenea nu putem omite nici filmele franţuzeşti, dar şi producţiile italiene sau britanice.

Pe scurt acest film are în centru conflictul dintre ruşi şi populaţiile din Caucaz, în speţă un tânăr cecen acuzat că şi-ar fi ucis tatăl adoptiv, un ofiţer rus. Juraţii, 12 la număr petrec câteva ore bune pentru a decide soarta acestui tânăr, pornind de la un scor de 11 la 1 în favoarea verdictului vinovat şi  terminând cu o decizie în unanimitate pentru eliberarea cecenului. Filmul dezvăluie unele trăsături antisemite care sunt încă sudate în mintea şi în sufletul rusului de rând. Se dovedeşte încă o dată că un film bun are nevoie în primul rând de o poveste, efectele speciale nefiind absolut necesare în contextul unui fir epic deosebit.

Filmul a primit Leul de Aur la festivalul de la Venezia în 2007. De asemenea, a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în acelaşi an. mai jos aveţi trailer-ul!

Read Full Post »

Moni Stănilă

siamezii

suntem siamezii fricoşi
ochii noştri te găsesc oriunde
picioarele noastre tropăie
pe acoperişul casei tale
în toate duminicile
când ne întoarcem de la biserică

suntem siamezii trimişi să adune
disperările noastre
când toţi dorm

(din volumul postoi parovoz.confesiunile dogmatistei)

Această carte poate fi comandată la anticariatul de noapte.

Read Full Post »

Pantera-Cemetery gates

Probably one of the best songs ever 😀

Read Full Post »

Andrew Crumey – Pfitz (citate II)

Nu sunt autorul acestor cuvinte. Eu, Vincenzo Spontini sunt o formaţiune de scriitori: un oraş al ideilor, Opera mea (care va rămâne nescrisă pentru totdeauna) este un amalgam al diverselor gusturi, stiluri şi interese ale ale celor ale căror idei caută să ajungă în spaţiul care ar fi trebuit să fie ocupat de identitatea mea literară. Acel Spontini care bea un pahar de vin , care se plimbă de-a lungul unui drum mărginit de plopi tremurători, care savurează frumuseţea unui apus; aceştia sunt bărbaţi diferiţi , fiecare distinct de celălalt, fiecare existând numai pentru un moment sau coexistând într-o singură locaţie trecătoare.

Ei nu scriu o poveste, ci mai degrabă îl scriu pe autorul poveştii.

Femeia de care se îndrăgostise era invenţia lui. Cealaltă Estrella, cea născută într-un moment trecător în Divizia de Biografie, nu era decât o iluzie hrănită cu iubire. Dar dacă existau două Estrella, oare nu existau şi doi Schenck? Unul care stătea şi privea cum visurile sale zboară în întunericul uitării, în timp ce celălalt putea cunoaşte , în sfârşit bucuria pe care o sperase.

Read Full Post »

Un fragment din eseul cu care am intrat la master la sociologie (la buget)

Delincvenţa juvenilă

Marius-Andrei Zbîrnea

Pentru a putea vorbi despre delincvenţa juvenilă, trebuie să avem în vedere o serie de termeni utilizaţi în mai multe discipline. Ne vom referi la următoarele concepte: devianţă, delincvenţă şi criminalitate.
Conform dicţionarului de neologisme editat de Academia Română, devianţa reprezintă tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate.
D. Banciu diferenţiază tipurile de comportament. Astfel, comportamentul deviant are în vedere abaterile de la normele sociale în general, comportamentul delincvent desemnează încălcările normelor juridico-penale, în timp ce comportamentul aberant cuprinde aspectele medico-legale, psihiatrice.
Originea conceptului de devianţă este atribuită şcolii sociologice reprezentată de Emil Durckheim (1858-1917). Acesta pune semnul echivalenţei între devianţă, criminalitate şi conduită delincventă.
Conceptul de devianţă îl întâlnim şi la Edwin Sutherland (1966), unde constantăm deja o încercare de a departaja conceptele de criminalitate şi delincvenţă. Astfel, autorul consideră factorul social primordial în deprinderea comportamentului criminal, excluzând ereditatea din această ecuaţie. Sutherland priveşte comunicarea ca pe un factor cheie în însuşirea criminalităţii.

O diferenţiere şi mai clară privind criminalitatea şi devianţă o regăsim la Albert K. Cohen (1971), care defineşte devianţa ca pe o stare precriminală. Cohen concepe actul delictuos ca o realizare a unei interacţiuni între “actor” şi situaţia precriminală la capătul unui proces de trecere la act.
Cel mai frecvent, definirea delincvenţei juvenile se face în raport cu aspectele normative şi statistice.
După criteriul normativ, devianţa reprezintă o conduită care încalcă normele scrise sau nescrise ale societăţii, sau ale unui grup social particular. Nota caracteristică pentru actul deviant este încălcarea normei şi consecinţa este dezaprobarea socială. Când actul nu mai este dezaprobat de către comunitate, el încetează a mai fi deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant depinde de contextul normativ care reglementează comportamentele considerate ca fiind normale într-o societate dată.
După criteriul statistic, devianţa este o abatere semnificativă de la media comportamentelor membrilor grupului sau societăţii.
Media sugerează „omul mediu”, căci „tipul normal se confundă cu tipul mediu.” (Durkheim, 1974, p. 105).
Combinând cele două puncte de vedere, se poate afirma că devianţa reprezintă un tip de comportament care se opune celui mediu, normal, convenţional sau conformist, prin încălcarea unor norme scrise sau nescrise ale societăţii.

Bibliografie:

Abraham P – Sisteme de probaţiune, support de curs, 2006

Banciu D., Rădulescu S., Voicu M.- Introducere în sociologia devianţei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

Banciu, D.; Rădulescu, S. M.,  Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. Cercetare şi prevenire socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002

Butiuc, Constantin – Criminologie (Note de curs), Editura Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2006

Brezeanu, Ortansa – Minorul si legea penala, Editura All Beck, Bucuresti, 1998

Cohen A.K.- La deviance, ed. J. Duculot, 1971

Cole George F. – The American system of criminal justice, ed 5; Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove California, 1989

Cusson M. – Delinquants pourquoi?, ed. Armand collin, 1981

Cusson M., 1997, Devianţa, în Boudon, 1997

Dicţionar de neologisme- editura Academiei, Bucureşti, 1978, pag. 333

Dicu, A – Bazele criminologiei, Editura All Beck, Bucuresti, 1993

Durkheim, É., (1974), Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

Gassin R. – Criminologie, Dalloz, Paris, 1994

Glueck Stelton and Eleonor – Predicting delinquency and crim, Harvard University Press, Cambridge 1967

Grecu, F.; Rădulescu S., (2005), Delincvenţa juvenilă în societatea contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi România,Editura Lumina Lex, Bucureşti.

Leaute Jacques – Criminologie et science penitentiaire, ed. I, PUF, Paris 1972

Matza D. – Delinquency and drift, New York, ed. John Willey and son, 1954

Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România – Ministerul Justiţiei şi UNICEF, 2004

Pricopie V., Copiii noştri, copiii de lângă noi, studiu comandat de Europa FM, 2010

Rădulescu, S. M, (1999), Devianţă, criminalitate şi patologie socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti.

Sutherland E., Cressy D.- Principes de Criminologie, Cujas 1966.

Waller Irvin – Raport- Revue internationale de criminology et de technique nr. 3/1992

Zion Rosemary B. – Sentencing Practices in the superior courts of Connecticut, 1972

Pentru cine este interesat de întregul document, vă rog să îmi scrieţi pe andrei.zbirnea@gmail.com. Blog-ul masterului de probaţiune poate fi vizitat accesând următorul link.

Read Full Post »

Review Anathema – We're Here Because We're Here (2010)

Titlul albumului provine conform unor surse externe din numele unui cântec al soldaţilor folosit în primul război mondial. Personal, We’re here because we’re here, îmi sugerează o incluziune a unei lumi în aceeaşi lume, fără ca cele două versiuni ale acelei lumi să se plieze perfect, de aici luând naştere muzica, şi chiar arta în general.

Producătorul şi acestui album este Steven Wilson, chitaristul trupei britanice Porcupine Tree. Albumul este foarte bine structurat, trebuie ascultat cap-coadă pentru a fi perceput la adevăratul său potenţial. Lumea Anathema în 2010 durează şaizeci de minute şi conţine zece piese bune şi foarte bune.

Thin Air este un fel de ars poetica pentru acest album, pentru că această melodie defineşte liniile după care este construit întreg jocul de lego Anathema 2010. Zone clean învecinate cu explozii de riff-uri, care vin în mod natural dau o imagine de ansamblu privind We’re Here Because We’re Here.

Continuarea pe rockul…

Read Full Post »