Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Evenimente curente’ Category

În România zilelor noastre, noutăţile sunt prezentate cu fast şi bucurie. De fiecare dată când apare un săpun nou, fie el şi duru trebuie să ucidă instant bacteriile, să fie de cinşpe ori mai ieftin decât orice pată a concurenţei şi să îţi spele fundu’ acţionat dintr-o telecomandă cu baterii ce se încarcă de la soare. Din păcare, sau din fericire pentru grosul populaţiei, fiecare porţie de produs  proaspăt este mereu însoţită de ozânză, care ne este servită gradual. De la un vârf de spatulă, până la a-ţi umple cei 40 de mp ai garsonierei în care locuieşti.

Practic, pentru a metaforiza pâna la capăt, produsele noi, în majoritatea lor covârşitoare sunt ca porcii de 200 de kilograme, plini de grăsime. Dar patrupedele astea au un atu greu de combătut, şi anume  reuşesc o metamorfoza greu de anticipat: vânzătorul se va confunda mereu cu produsul. De aceea, când ajungi la raft şi cumperi fie un produs nou, fie un serviciu nou nu te vei întâlni cu porcul din imaginea de mai sus, ci, vei da peste o duduie despuiată sau peste un tânăr galant cu diplomatul la subraţ, jovial şi deschis a răspunde la orice întrebare.

Cu porcul, pe care îl voi numi în continuare Osânzel te întâlneşti pe parcurs. Acesta apare când te aştepţi mai puţin. Cumperi un televizor, se defectează după trei săptămâni, te înscrii la un program/curs şi îţi dai seama ulterior că nu poţi profesa în respectivul domeniu, dar măcar ţi-ai potolit nesfârşita sete de cunoaştere. Totuşi există şi oameni care îl iubesc pe Osânzel.

Cu timpul tânărul galant cu diplomat începe să-şi arate şuncile şi să-şi premieze viitorii osânzei prin lovituri înspre materia cenuşie.

Când viitorii osânzei folosesc limba de lemn, tânărul cu diplomat, căruia deja i se vede burta, le dăruieşte şi o furculiţă de lemn pentru felul al doilea. Când materia cenuşie din banca a doua observă că lingurile de lemn se foloseau acum 300 de ani, jovial, tânărul îl acuză de încercarea de a se ridica dincolo de mediocritate. Deasupra mediocrităţii există tabu-uri, peste care osânzeii nu vor vrea şi nu vor putea să treacă niciodată. Atunci, tânărului îi apare şi al doilea rând de burtă.

Mai târziu, osânzeii încep să-şi dorească şi mai mult. Atunci, tânărul, mirosind textura dreptunghiurilor verzi, scoate din pălărie un alt demon al mediocrităţii, egalizarea acordării meritelor.

Nu contează că materia cenuşie din banca întâi a contribuit la scrierea simfoniei, nu contează că a intrat de fiecare dată în sală cu pantofii lucind. Important e că osânzeii au venit la premieră, şi cel mai important, de la balcon îi priveşte ochiul de ciclop, care aplaudă fiecare notă sărită de pe portativ. Osânzeii nu sunt muzicieni, nu sunt muzicanţi, osânzeii au ceea ce numeşte lumea mondenă, haine de firmă.

Hainele de firmă nu pot primi decât remuneraţii mari. Desigur, şi o parte din materiile cenuşii vor primi sume pe măsură, pentru că, în continuare este nevoie de forţă pentru aducerea mediocrităţii pe malul celălalt. O serie dintre membrii grupului cenuşiu au fost sacrificaţi, pentru că osânza atârnă greu în larg. Acum tânărul a devenit un porc de 200 de kilograme. Pe ape, osânza nu mai miroase a mediocritate.

Read Full Post »

Că 2010 a fost un an foarte prost, nu poate contesta nimeni. Că 2011 poate fi un an şi mai prost nu poate contesta nimeni. Dar, totuşi pot măcar să sper că în 2011 îmi pot atinge câteva obiective.

Pe plan profesional, trebuie să găsesc un serviciu stabil. Cred că sta ar fi principalul obiectiv în 2011, de care depind şi altele.

Alt obiectiv este acela de a-mi îmbunătăţi engleza prin nişte cursuri şi certificări Toefl. De asemenea, în a doua jumătate a anului aş vrea să mă apuc de învăţat şi a doua limbă străină, în speţă spaniola, căci nu-i aşa franceza nu s-a prins de mine. Am nevoie de competenţe lingvistice pentru admiterea la doctorat din 2012.

Mi-ar plăcea să mai pot ieşi măcar pentru 3 zile din România. Oriunde, absolut oriunde.

Vreau să-mi termin volumul de versuri până în toamna acestui an. Să fie un re-debut. Să fie o lansare, să-mi placă. Vreau să încep să scriu şi proză şi să fie o proză care să-mi placă, dar să şi placă.

Vreau să citesc măcar la fel de mult ca în 2010.

Vreau să-mi găsesc echilibrul, liniştea şi dorinţa de a realiza cele de mai sus.

Vreau să merg mai des la teatru, la cinema, vreau să văd concertul Bon Jovi.

Vreau să fiu fericit, vreau ca familia mea să fie liniştită şi împlinită.

Spre finalul anului poate voi vrea să mă mut.

Cred că e de ajuns…

Read Full Post »

Top 5 carte de poezie:

5. Geo Bogza- Orion (opera poetica) 9.5 inca-un-poem-de-geo-bogza

4. Traian C. Cosovei, N. Danilov, I. Muresan, I. Es. Pop, L. I. Stoiciu- Bautorii de absint 9.5 martea-poetica

3. Gabriel Daliş – :până mereu 3-poeme-de-gabriel-dalis

2. Claudiu Komartin- Un anotimp in Berceni  ce-mai-citesc

1. Teodor Duna- De-a viul ce-mai-citesc

Top 5 roman:

5. Max Blecher – Inimi cicatrizate  inimi-cicatrizate-max-blecher-citat

4. Stieg Larsson- Barbatii care urasc femeile  barbatii-care-urasc-femeile-millenium-i

3. Augustin Cupsa- Perforatorii perforatorii-augustin-cupsa-1980

2. John Updike- Teroristul 10 ?p=2228

1. Franz Kafka- America

Sunt două topuri extrem de subiective, singurul cirteriu este acela de a le fi citit în 2010. Cine ştie, poate printre cititorii blog-ului se vor găsi persoane care să aprecieze una sau mai multe dintr eaceste cărţi.

Read Full Post »

Am văzut ieri o solidaritate comunistă în ceea ce priveşte gestul electricianului angajat la TVR, şi deşi nu abordez aproape niciodată teme ce ţin de social şi politic pe acest blog m-am gândit că de data asta trebuie să exprim câteva idei.

Nu pot fi de acord cu gestul acestui individ din foarte multe motive. Ideea că fapta pare a fi premeditată este cu atât mai gravă. Surse din presă susţin că Adrian Sobaru făcuse un schimb de tură cu un coleg pentru a-şi duce la bun sfârşit gestul sinucigaş.

Eu stau şi mă întreb ce s-ar întâmpla dacă toţi oamenii plătiţi cu 2500 RON pentru o muncă de execuţie ar proceda ca acest individ. Din proprie experienţă, un electrician la fabrica Lafarge Arcom GIPS din Bucureşti nu câştigă mai mult de 1800-2000 de RON atunci când i se cumulează  şi orele suplimentare. Ori faptul că avea acest salariu, la care se adaugă şi ajutorul pentru copilul autist mă fac să cred că acest om trebuia să fi trecut mai demult pe la psihiatru. Îmi revine ideea că toţi oamenii ar trebui controlaţi periodic la mansardă, pentru a evita pe cât posibil aceste gesturi ireprobabile. Îmi vine în minte şi gestul nervos al lui Sorin Cîrţu de la Basel, pe vremea aia antrenor la CFR. Sunt mai mulţi bolnavi psihic în România decât ne place să credem.

Faptul că presa a obţinut o pâine prin acest gest nu e nimic nou. De fapt, singurii care par a fi câştigat din zborul la balcon sunt Antena 3, Realitatea TV şi ziare precum Jurnalul Naţional. Ce este condamnabil este faptul că nimeni aflat în sală, şi mă refer aici la parlamentarii opoziţiei nu a făcut nimic pentru a-l opri pe Adrian Sobaru. Mergând pe acest argument, mă întreb unde începe ura şi unde se termină raţiunea şi umanitatea.

Nu sunt nicidecum un fan al guvernului Boc, însă parcă am trecut de perioada în care martiriul rezolvă problemele. Şi totuşi de ce opoziţia nu a reuşit să treacă nicio moţiune de cenzură? Foarte simplu, nu-şi doreşte să preia puterea în plină criză, ba mai mult nu are niciun fel de soluţie pentru această iarnă. Ori, întorcându-ne la gestul lui Adrian Sobaru el îmi apare total gratuit. Cum îţi ajuţi copilul, familia, aruncându-te de la balconul parlamentului?

Ştim cu toţii cum se accede la o poziţie în Televiziunea Română. Tot aşa a  reacţionat electricianul şi când o rudă, un prieten sau cineva bine intenţionat i-a făcut rost de postul în televiziune? Tipul acesta de inflamare din nimic, pe un caz izolat ne e specific. Din fericire, mai sunt şi oameni care văd puţin nuanţat problema chiar şi la televizor, cum a fost cazul emisiunii ultima ora de la Realitatea TV.

Şi totuşi, conform unui sondaj 1 din 5 români suferă sau a suferit de depresie. Cine e următorul?

Read Full Post »

COMUNICAT DE PRESĂ

Studenţii Masterului de Probaţiune alături de profesori din cadrul
Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din Universitatea
Bucure;ti, cu sprijinul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
organizează expoziţia-concurs “Fotografie Carcerală”. Vernisajul
expoziţiei va avea loc în data de 15 decembrie la ora 18:00, în
foaierul Teatrului Nottara situat în Bucureşti, Bulevardul Magheru nr.
20.
Expoziţia poate fi vizitată între 13 şi 24 decembrie a.c. în foaierul
Teatrului Nottara. De asemenea, fotografiile vor fi expuse şi în holul
Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, situată în Bucureşti,
Bulevardul Schitu Măgureanu nr.9.
Sponsorii acestui eveniment sunt Asociaţia Euroeducaţia şi Fundaţia
pentru Ocrotirea Copilului.
Vă aşteptăm!

Pagina evenimentului pe facebook este: event.php?eid=169410536433234

O parte dintre fotografii le găsiţi aici

Read Full Post »

Am câştigat prima dată la un concurs de poezie…simpla nominalizare între finalişti a reprezentat pentru mine un motiv de bucurie. M-am bucurat să regăsesc la eveniment pe colegii mei de “suferinţă”, Adrian Diniş şi Silvia Grădinaru.

Câştigătorii:

Poezie:

Carmen Manuela Măcelaru
Irina Lucia Mihalca
Marius-Andrei Zbîrnea

Proză:

Oana Cristina Uță
Șerban Dinu
Anca Maria Iosif
Nicoleta Sălbatecu

Scenariu:

Albert Viorel Cătănuș
Svetlana Sauciuc

Testimonialul meu:

Aş putea începe prin a spune că nu am câştigat niciodată un concurs literar şi că nu mă aşteptam să câştig. Nu va fi cazul textului meu care se doreşte a fi un feed-back. Spre deosebire de cei mai mulţi dintre colegii mei de la atelierul #2, eu mai lucrasem cu Mario la un curs de scriere creativă în primăvara acestui an. Diferenţa între aceste două experienţă constă în faptul că la atelierul de la huelsta m-am axat mai mult pe proză, încercând să scriu fără a respira, ceea ce s-a dovedit pe alocuri fascinant pentru colegii mei care se uitau cu o oarecare admiraţie la mine. La atelierul din primăvara, mă axasem pe poezie, ceea ce m-a ajutat în dezvoltarea ulterioară a poemelor mele, inclusiv a celor înscrise în concurs.

Huelsta mi-a dat o stare pozitivă vis-a-vis de scris, cu toate că multora dintre colegi nu le-a priit atmosfera de acolo.

Pixul meu nu rezista fluxului de gânduri şi idei, multe destul de eterogene, însă cu o putere greu de explicat.Unii o numesc inspiraţie, mă număr printre ei. Am trăit asta doar de câteva ori în viaţă, acolo a fost una dintre acele dăţi.

La nivel administrativ, îi felicit pe Raluca, Ciprian şi Sebastian pentru organizare, dar şi pe Cristina pentru găzduire şi, cum ţi-am promis Raluca, un text nu tocmai în stilul meu retro-romantic.

Andrei Zbîrnea

PS: Am primit broşura printată de la organizatori (un mare plus, bravo Ciprian, bravo Sebastian, bravo Raluca), iar cele dou[ antologii, proză şi poezie se pot descărca astfel: poezie & proză.

Read Full Post »

foto: Ana Toma

Read Full Post »

Older Posts »