Am avut o luna groaznica si n-am avut foarte multa vreme pentru blog. Nervi la munca, foarte multi nervi indusi de prostie/rautate/incompetenta, uneori de toate la un loc. O luna care se termina cu o zi de 1 mai la locul de munca. Inceputul incepe cu un sfarsit, deci toate vor merge pe un drum abrupt, inca nebatatorit.
Daca nu aveam raspunsul la ce voi face de 1 mai l-am aflat ieri dupa-amiaza: voi munci. Ce pot face de ziua internationala a muncii decat sa muncesc? Pai cum altfel? E ziuas muncii nu ziua statului degeaba :D. Traiasca 1 mai muncitoresc, traiasca munca sadita cu multe succesuri.
Majoritatea postarilor pe luna aprilie au fost la persoana a III-a…asa ca am zis ca merita sa scriu macar o postare la persoana I. cea mai faina descoperire in aprilie au fost insa poeziile mamei mele scrise intre anii 1978 si 1980, adica in perioada de finalizare a studiilor liceale. Va redau unul dintre poeme direct din caietul de amintiri al mamei mele. Se pare ca placerea pentru literatura, pe care am cultivat-o obsesiv in ultimele 6 luni provine de la mama. Nu mai spun si de tata care are cateva poeme publicate in revista liceului, fiind un membru activ al cenaclului. Tineti cont ca acest poem a fost scris in 1980 de mama mea, care nu s-a gandit niciodata la publicat. cred ca lecturarea acestor poezii a fost singura chestiune care mi-a starnit emotii si bucurie in acest aprilie negru, marcat de drama poloneza.
Stanesciana
Se ia un sarut se-aseaza pe buze
cu mana de plus se presara iubire
se cioleste un ochi. se cerne nisip
se uda cu lacrimi pana cand
se formeaza aluatul
se intinde cu mina
se modeleaza cu inima
se-nvaluie-n lumina,
dar daca se sfarma
eu, nu am nici o vina.
(1980)
Dreampoet's Kingdom 