Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘poezie contemporana si clasica romaneasca’ Category

Mergând astăzi cu metroul, mi-am aruncat puţin ochii pe monitoarele alea despre care cam toată lumea crede că sunt cam degeaba- În mare parte este adevărat. Nu ştiu dacă rentează pentru bugetul de stat o asemenea investiţie.

Trecând peste acest aspect, astăzi am aflat că îl sărbătorim pe poetul meu preferat, George Bacovia născut pe 17 septembrie 1881 la Bacău. Mai jos aveţi câteva dintre cele mai frumoase poeme scrise de George Andone Vasiliu, numele real al autorului.

Contrast

Femeie – mască de culori,
Cocotă plină de rafinării –
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori…

Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine –
Şi singure dorm, albe, şi senine
În albele crivate de cristal…

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit –
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit –
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit –
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti –
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

Liceu

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreu –
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

Umbra

Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa –
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

– Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată…

Nevroză

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, —
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru…
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir…
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Advertisements

Read Full Post »

Cum am promis, voi posta si recitalul poetic de la Pariu pe Prietenie. Putine emotii, dar totusi puteti vedea.

Multumesc Stefan Ciobanu, Mariana Modolea si George C. Dumitru!

Read Full Post »

Exista doua momente ale zilei: momentul intitulat munca, ce caracterizeaza prin munca si momentul numit imaginatie ce se defineste prin poezie. In ultima vreme, poezia este contemporana ssi m-a cucerit intru totul.
Azi am devorat o carticica de poezii a Norei Iuga, intitulata “Capricii periculoare”.

Fiecare poem, foarte scurt de altfel este un flash, o imagine a unei simple trairi. Cuvinte simple, cuvinte care insa macar pentru o secunda te pun sa reflectezi asupra imaginii create. E greu de povestit o asemenea carte, pentru ca fiecare poem e in sine o poveste.
Voi exemplifica prin cateva poeme. Deoarece unii cititori au crezut ca ultimele poeme imi apartin, ma simt obligat sa pun si o poza a autoarei pentru a evita confuzia :). Lectura actuala, extrem de sustinuta este doar inceputul furtunii creatoare ce se va naste curand. Sper!


a iesit soarele

nu vreau sa ascult cantecul lebedei

niciodata in ochii unui barbat

n-am sa mai castig competitia

cu poezia mea ce tanara ce melancolica

in hamacul galben si departe

se vede o doamna


ieri am terminat liceul

alaltaieri am absolvit facultatea

acum o suta de ani m-am pensionat

de aceea imi aduc aminte atat de clar

de batrana cu sacosa

si fata pistruiata  si nebuna

se sterge ca un nume

pe geamul aburit al tramvaiului


parca as fi pamantul

la fel ma apropii

si ma departez de soare

la fel ma aprind si ma sting

ca un far care semnalizeaza

un obiect neindentificat


Read Full Post »

Amurgul evului mediu (III)

1) O, cît de mult aş fi vrut să trăiesc în vremurile acelea odihnitoare cînd se credea că sîngele stă nemişcat ca o mlaştină în trupul nostru obscur. 2) Logodeam două fire de iarbă, pecetluiam căsătorii înrourate­n burlanele caselor vechi, iubeam doar flori lacome şi animale gălăgioase; totul creştea ca pentru a întîmpina o fiinţă de cristal, neponegrită de lumină. 3) Nicăieri n­am gustat cu mai aprigă patimă ca aici, în miezul unui crin de scînduri, AERUL! 4) Numai sfărîmînd în degete un melc uscat sau o păstaie umedă îţi poţi da seama de consistenţa tristeţii. 5) Din ceasul ei cu parfumuri clandestine – drept capace: valvele unei scoici perliere! – se insinua în mansarde aroma orei cinci. 6) O viespe lungă, pusă pe o capră de tăiat lemne, împărţită în mici butuci aurii cu o beschie bine ascuţită. Fragmentele se stivuiesc, în amurg, lîngă un zid de cărămidă. Mai tîrziu vom despica fiecare bucată în parte cu o secure străpezită în agrişe. Cu mănuşi pînă la coate, sub pelerine de paie scumpe, vom duce braţe uriaşe alături de sobele reci şi pustii, înainte de a aprinde focul să păstrăm un moment de jenă…

Read Full Post »

Se iubeau,
dar nu pentru ca se vedeau rar
-asa cum s-a consemnat mai tarziu.
Se iubeau pentru ca aveau aceeasi frica
si aceeasi cruzime.
Faceau lungi plimbari prin cartierele vechi
si isi inscenau unul altuia viitorul

/praf si pulbere,
praf…/
(Atelierele 1980-1984, Cartea Romaneasca 1990)

Read Full Post »

Este un bun prieten de la Timisoara si unul dintre oamenii care m-a convins ca pot sa ofer mai mult poeziei si ca ea imi poate oferi mai mult mie. El m-a convins ca trebuie sa ies la cenacluri, evenimente literare si sa citesc mai mult nu spunandu-mi asta, nici macar sfatuindu-ma. Singurul lucru pe care mi l-a oferit a fost rabdarea de a-mi citi poemele, rabdarea de a-mi spune cum ar fi vazut el acel poem si avantul necesar pentru placerea de a scrie. De aceea, ii dedic acest articol, publicand pe blog pentru cei aproximativ cei 50 de cititori ai blog-ului, un poem din recenta lui carte, “Iona il asteapta pe Godot” aparuta la editura Marineasa din Timisoara.

Alegerea poemului nu-mi apartine, ci este a colegilor de la recent incheiatul curs de Scriere Creativa. Unul dintre poeme l-a citit o colega in ultima sedinta de curs, in timp ce eu am recitat alt poem. Azi merg pe mana respectivei colege.

un fel de tu, un fel de eu

tu esti un fel de mare
eu intru si ies din tine
la apus-la rasarit
ca un fel de soare.
tu esti un fel de femeie
eu sunt un fel de barcat
si ca sa te dau gata pe tine
dar si pe altii.
tu esti un fel de poezie
iar eu un fel de poet.

Pe Marius il gasiti in mediul online la urmatoarea adresa: mariusaldea.wordpress.com

Read Full Post »

E una dintre cartile pe care mi le-am comandat recent si pe care le-am savurat pe nerasuflate, in maratonul meu poetic prelungit de vreo doua luni incoace. “Ulise. Bratara noptilor” mi-a dat posibilitatea de a ma intalni cu un alt spatiu poetic decat cel predat in liceu. Nici nu-mi amintesc sa fi auzit vreodata acest nume, Ilarie Voronca din spusele profesoarei de limba si literatura romana. Inca un poem interesant si intens in acelasi timp, de citit la foc automat, dupa care la o a doua lecturare sa se treaca la o disecare a poemului.

XV- Auziti tipatul meu voi culegatori de perle

Auziti tipatul meu voi culegatori de perle

Muntii de ape au zdrobit plamanii vostri si degetele scrijelesc pantecul oceanului
Trupul vostru seamana tot mai mult cu sideful
Ca o panglica sideful, semn inchis intre paginile unei stridii
Sideful aluneca o perdea peste zavoarele apelor
Si ziua un lichid urca in culoarul vinelor.

Trupul vostru e un deget in manusa valului
Trupul vostru ca o naframa la tampla brumelor
Poetul e fratele vostru, el se adanceste in oceanul azurului
Cerul e o stridie imense intre carapacele muntilor
Si acorduri prelungi sescutura peste zari ca bandajele zborului
Mainile au ravasit norii
Mainile trec ca un suier prevestitor prin parul salciilor
Mainile ca oglinzile se apleaca inspre buzele focului
Mainile scormonesc pernele visului.

PS: Oare cand vor aparea si astfel de texte in manualele de liceu?

Read Full Post »

Older Posts »