Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘poezie’


Am zărit lumina

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Read Full Post »

Prefaţă

Dilecto, ilustrissimo şi divo,
Era într-o grădină din Bordeaux.
Treceau prin faţa noastră fugitivo,
Visuri de cupă, visuri de caro,

Ce dănţuiau, când cast şi când lasciv, o
Ciudată gigă, cred că-n gama do.
Dilecto, ilustrissimo şi divo,
Era într-o grădină din Bordeaux

Când, molto lento, molto senzitivo,
Sorbeam din porţelanuri rococo
Un ceai adus din Antananarivo
Care-ţi făcea corneea indigo,

Dilecto, ilustrissimo şi divo.

Read Full Post »

în seara încetelor legănări toţi arborii

ţi-e greu să alegi unul.
te plimbi la marginea lor cu o funie.
îl cauţi bineînţeles pe cel mai alb.
şi dimineţile albastre vor fi
şi carnea pe câmpuri se arată, pe drumuri
se arată, peste tot.
şi tu te plimbi doar pe la marginea arborilor,
îl cauţi bineînţeles pe cel mai alb.
şi dimineţile tot mai albastre vor fi
şi carnea pe drumuri se arată, pe ceruri
se arată, peste tot.
cineva te ridică
şi vezi: printre arborii albi aerul e alb.

acolo se doarme puţin, acolo te legeni nu mult
şi ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci.
se desprind, alunecă sub tine
şi dimineţile tot mai albastre vor fi
şi carnea pe ceruri se arată,
pe pământuri se arată, peste tot.

şi doar mai încolo, lângă câmpuri, lângă nimeni,
o carne albă încet legănată de arborii albi.

Read Full Post »

micile întâmplări ale absenţei

văile cu tufe de ienupăr se voalează
în menta serii, când aerul tremură sub vergele de apă
şi dublează pasul unei fericiri temătoare.

aceasta suflă în uşă şi ochii tăi se deschid fără să uite nimic
din largile ocoluri ale părului spre inimă. lângă buze,
întunericul se strânge cât să-mi poţi vorbi de micile întâmplări
ale absenţei. în grădina cu buturugi, spaimele
şi-au atins de mult capătul şi acum surprind reflexul
schimbării, în pliul obrajilor. spaţiul e din nou
un cuvânt locuibil, în a cărui mişcare plonjăm şi greutatea ni se ia,
pentru că suferinţa e marginea însăşi a lumii ce ne părăseşte.

dar, ieşind de la noi, icnetul ei suie-n văzduh şi de acolo, destins,
ne umbreşte ca o pânză ţinută din patru colţuri de îngeri.
şi nu dezarmăm, căci memoria tulbură apa
din care beau cei supuşi uitării şi vindecarea vine peste ei,
cei ce sunt cu un cap mai înalţi decât timpul.

Read Full Post »

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Read Full Post »

punct

azi noapte l-am visat

pe liiceanu

avea o cămaşă albă apretată
îngheţa totul în jur
“ai un creier frumos”

mi-a spus

vedeţi şi dumneavoastră
cu ce se poate lăuda

o femeie

(din volumul Dactilografa de noapte)

La mulţi ani, Nora Iuga!

Read Full Post »

Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta cazu în dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plânse tacâmurilor ude.
în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:
– stea mica, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punându-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si îndragit.
vino, si ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gândacilor de bucatarie.

dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca într-un târziu chiuveta începu sa-si puna întrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea ei
si într-un foarte târziu îi facu o propunere musamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data…
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.

(din antologia Aer cu dimante, reeditare Humanitas 2010)

Read Full Post »

Older Posts »