Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2010

Din vremea copilariei mele, o prima piesa care imi aduce aminte de primele nopti pierdute ascultand Radio campus Urziceni. Concursurile pe vremea aceea erau dotate cu premii constand in discuri pentru pick-up, casete audio cu muzica ce se dadea la radio, reviste Popcorn…ce faine erau alea cu postere “cat casa”. faine vremuri ce sa zic.
si acum “let’s go back to the rock”

Advertisements

Read Full Post »

1. Cum poate arăta un cenaclu tuitărist fără doi-trei băieţi care să facă glume proaste despre evenimentele care au zguduit omenirea în secolul al XX-lea?
2. Cum pot poeţii cu berea la bot şi poetesele cu avonul sub scaun să nu considere o glumă bună, reţeta de gulag rusesc?
3. Cum pot aceeaşi poeţi care între timp au trecut la babanu’ şi aceleaşi poetese care deja au avansat trei pagini în avon să nu fie intrigate că un ins pe nume zbîrnea protestează la adresa acestei monstruozităţi?
4. Cum poţi să nu răneşti în orgoliul feminin o prozatoare cu iz de coco şanel spunându-i că nu citeşti paulo coelho, mai ales că ţie, andrei zbîrnea, coelho îţi sugerează mai degrabă numele unei băuturi ieftine cumpărate de la aprozar?
5. Cum poţi să nu te bucuri că alţi poeţi spun de textul tău că e mişto, mai ales că lauda apare exclusiv pe tuităr?
6. Cum să nu te simţi marginalizat & deprimat că preferi să îl citeşti pe Cehov în loc să îl injuri pe boc pe feisbuc ori tuităr?
7. Cum sa nu bei toată sticla de vin la cenaclu, mai ales că e moca?
8. Cum să nu-ţi doreşti produsele de la pagina şapte din avon ediţia de Paşte&Crăciun?
9.Cum poţi să afirmi că paulo coelho scrie prea facil?
10. Cum bre nu să nu ai cont pe tuităr? Ieşi afară, să nu mai vii la cenaclu, mama ei de treabă!

(text aparut initial pe www.subcultulturaonline.com)

Read Full Post »

***

A world without heroes
is like a world without sun
(Gene Simmons)

Îmi spuneai că masca pe care o porţi zi de zi se desfăşoară de-a lungul unei siluete nedefinite

cea mai blândă siluetă

Silueta conturul feţei pleoapele îngemănarea dintre lumina şi negura tâmplelor adie dincolo de mască

cea mai blândă siluetă este propria-ţi siluetă

Mă întrebi de unde vin eroii încotro se îndreaptă de ce nu poate fi soarele eroul nostru când voi juca rolul vieţii într-o piesă încă nescrisă

guitar solo cea mai blândă siluetă

29.05.2010

Read Full Post »

Este a doua mea aparitie oficiala la “Pariu pe prietenie”, dupa cea din 7 martie. De data va fi mai bine :). Sunt invitati toti cititorii blog-ului. Am facut o serie de invitatii personale, insa evenimentul ramane deschis pentru toata lumea.

Multumesc pentru sprijin, Stefan Ciobanu!

Si linkul evenimentului: DetaliiCreatie.aspx?id=22034

Read Full Post »

Pentru ca acest blog are nevoie de un suflu nou si pentru ca e nevoie de o oarecare programare, am rezervat o parte dintre zile unor rubrici.

Luni veti avea mereu “Piesa saptamanii”, deja v-am obisnuit cu aceasta rubrica

Marti voi merge pe arma poetica, si anume pe poezie contemporana fie din sapaturi proprii, fie din recomandari via Claudiu Komartin.

Pentru prima editie a rubricii “Martea sunt trei ceasuri poetice” am ales un poet 80-ist, si anume Traian Cosovei

O viaţă întreagă i-am făcut semne omului meu din oglindă.
O viaţă întreagă i-am aprins ţigări ieftine
de la flacăra fotografiilor de familie.
Cu un burete îmbibat în oţet, ani de zile
i-am tot şters lacrimile, ochii, adresa.

Acum oglinda s-a întunecat ca argintul
de pe vechiul nostru serviciu de ceai.
În lumina amiezei, chipul lui pare un imens ochi de peşte,
o fiinţă a adîncurilor aruncată la ţărm.
În apele ei, acum oglinda îneacă
ultimele tresăriri ale semnelor lui adio.

La revedere, omule de cositor, la revedere, tacîmuri de lacrimi.
Toată viaţa v-am făcut semne, ani de zile
v-am şters cu o cîrpă moale de praf.
Semnele lui de adio au rămas înfipte adînc în oglindă.
Semnele mele au rămas în manuscrisele ploii.

Şi atunci,
la lumina cărui cuţit să mai citeşti viaţa aceasta?

(La lumina cuţitului)

Read Full Post »

Bineînţeles că un cenaclu care se respectă are şi reguli. Cea mai faină dintre ele se referă la vorbitul la telefon. Cităm: Închidem telefoanele mobile (daca este urgent, ieşim din sală). Faptul că vorbitul la telefon este interzis, în timp ce tuităritul, o religie în sine, produce discrepanţe pentru poeţi şi poetese obişnuiţi sau obişnuite cu pixul şi foaia de hârtie.

Omu’ sau oama citeşte, recită, reciteşte, iar ceilalţi pe partea de offline îl urmăresc atenţi sorbind din vinul primit moca din partea casei. În schimb, online-ul este viu, ucigător şi sălbatic. Degetele aflate în lupta cu tastatura telefonului mobil se învineţesc la contactul cu prada care nu poate lupta din simplul motiv că nu prezintă afecţiuni precum tontul, pardon contul pe tuităr.Aici se lasă deoparte armurile, kimono-urile, aici se intră încălţat cu bocancii din reclama la un detergent ordinar.

Important este ca după sedinţa de cenaclu toţi să-şi strângă mâinile în semn de mulţumire că au mai irosit o seară de luni aberând din degete. Eventual îşi mai amintesc sporadic de unul zbîrnea care a citit/răcnit poeme din toţi rărunchii.

Probabil că nu le-a plăcut poezia lui zbîrnea. Pe foile A4 împărţite comesenilor nu erau poze, nu erau citate din Coelho sau din ăla maro pe care am uitat cum îl cheamă. După sedinţa detuinaclu (twitter + cenaclu = love = mişto) merge o pizza, o shaorma la Dristor sau un club unde să le bubuie capul pe ritmuri non-balzaciene până dimineaţa.

PS: Sper sa rezolv repede problema cu calculatorul, ca sa pot scrie si episoadele al III-lea si al IV-lea, cele care incheie acest miniserial. Desigur, ele vor aparea intai pe subculturaonline.com.

Read Full Post »

Revin la una dintre rubricile mele favorite, si anume rubrica de citate. Astazi, citatul provine din romanul “Nimic nou pe frontul de vest”. apartinand scriitorului elvetian Eric Maria Remarque

“A cazut in octombrie 1918, intr-o zi in care intregul front era atat de linistit si calm, incat comunicatul oficial s-a marginit doar la fraza “Nimic nou pe  frontul de vest”.

Cazuse cu fata in jos si era intins pe pamant, ca si cum ar fi dormit. Cand l-au intors, am vazut ca nu trebuie sa fi suferit mult; chipul sau avea o expresie atat de senina, incat parea aproape multumit ca s-a terminat asa.

Read Full Post »

Older Posts »