Feeds:
Posts
Comments

Archive for October, 2010

Advertisements

Read Full Post »

Oamenii ăştia , care n-ar da în ruptul capului cu erbicide sau insecticide, îşi otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoţiană de cimpoi. Operă chinezească. Country şi western.

E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu şi pe Patsy Cline.
Afară e şi-a destul de enervantă hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor de Chopin nu rezolvă câtuşi de puţin lucrurile.
Dai mai tare muzica, în speranţa că o să acoperi zgomotul. Ceilalţi dau şi ei muzica mai tare, ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea îşi cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câştigi doar cu o groază de note înalte.
Aici nu e vorba de calitate, ci despre volum.
Nu e vorba despre muzică, ci despre cine iese învingător.

Read Full Post »

windows

Nu beau din berea care tocmai se prelinge pe banca de lângă mine. Nu fumez nici din ţigara tipei care, accidental, varsă sticla de bere lângă mine. Continuu să citesc.
Poate că e un artificiu care să înlocuiască lipsa mişcărilor suave pe ringul de dans. Cred că berea asta, irosită până una alta, pe care s-a plătit o sumă de bani vine ca o lovitură de la Ăl de Sus pentru unul căruia i s-a urcat la cap că o să citească la cenaclu şi că este po(h)et
“Prietene, lumea reală e mai jos, ţi-o spune Dumnezeul tău. Dă-o naibii de treabă ai douăşpatru de ani. Tac-tu şi mă-ta la vârsta asta aveau alte preocupări. Urma o nuntă, după care veneai tu pe lume..Tu n-ai nici trecut, n-ai nici viitor”. Din păcate, comunicarea mea cu Dumnezeu este de tip interfon, niciodată nu ajungem să dialogăm. Câteodată vorbesc eu, mai mereu vorbeşte El.
Tot eram invidiat mai deunăzi, mai mult sau mai puţin, de tovarăşul aldea din timişoara că mi-am luat propriul Dumnezeu. “Moncher, eşti tare bă, ai propriul tău Dumnezeu.” Poftim aldeo, stenograma discursului lui Doamne-Doamne.
Propriul meu Dumnezeu spune să las dracului cartea aia, playlist-ul lu’ blidariu, pe care îl ştiţi de la formaţia post-grunge, Lună Amară, ăia cu roșu aprins colorează-mi tăcerea. E piesa aia de agăţat fetiţe de clasa a X-a în metrou.
Între timp, primesc în grijă geanta danei, obiect care ţine departe de mine orice parfum de duduie. Una e să dansezi cu o tipă şi alta să porţi o geantă de gât. Măcar am găsit un loc unde să mă aşez, o băncuţă de lemn, foarte apropiată de nivelul solului. Acum pot pune geanta lângă mine, acum pot arunca spre cititor cu clişee de tipul sunt liber, apropiaţi-vă de mine fetelor..
În lipsă de altă ocupaţie, şi cum berea nu se varsă imediat, scotocesc în geantă după acea carte. Important e că o găsesc repede. Mă apuc de citit capitolul intitulat The Final Cut-Pink Floyd. Berea începe să respecte legea gravitaţiei, aşa că deschide gura şi spune ceva.
Întinde-i mâna, urlă-ţi numele, dă din cap când îl vei auzi pe al ei, chiar dacă nu vei reţine nimic. Oricum, nu-ţi dai seama deocamdată că intri în joc. Mintea ta fredonează piesa nenei, 99 luftballons. Scoate la înaintare că eşti scriitor, ba nu spune-i că eşti po(h)et, de obicei ăştia se cred cei mai sensibili şi mai romantici de pe faţa pământului.
Ori jocul se termină aici, ori va vărsa şi a doua bere, de data asta pe tine, în semn de preţuire sau cine ştie, în semn de marcare a noului teritoriu. Spune-i că ai un volum publicat, dar să nu te pună dracu’ să îi zici numele editurii. Amurg sentimental, ce nume de rahat, mai bine zi-i de cenaclu, de Marin Mincu, dă-i toate datele, la fel cum i-ai trecut în carneţel, iuliei de la arhitectură.
3 noiembrie 2010, ora 18, biblioteca metropolitană mihail sadoveanu, strada take ionescu, lângă piaţa romană.
Oferă-i ceva de băut. Bere nu vrea, cola nu vrea, nu vrea nici cappy tempo. Deja filmul începe să se voaleze.Te rog nu o invita la dans că te faci de râs, eventual, acceptă invitaţia ei şi mimează într-un ritm constant, fără excentricităţi şi mişcări de tip michael jackson.
Spune i ceva despre educaţia ta, vorbeşte-i de sociologie, dă-i citatul ăla din kafka. Pari a avea o problemă legată de coorenţă, trist e că n-ai băut decât apa plată. Ai scăpat şi de povara genţii danei, acum eşti un om liber. Nu te mai gândi că în bucureşti nu sunt gagici mişto, gândeşte-te doar că berea a intrat deja în lemnul canapelei şi că ar fi trebuit să punctezi până acum la impresia artistică.
Mergi la dans cinci minute, te aşezi, o urmezi păstrând totuşi o minimă distanţă. Ca într-un film prost, urmează veşnica scuză cu toaleta. Trec zece minute, mergi şi tu la budă, bineînţeles că o găseşti cu altu’, probabil unul mai priceput la activităţile lumeşti şi care nu e neapărat fan kafka. Te pişi în sictir, tragi apa, te speli pe mâini şi o tai rapid către un taxi liber. Ţigan în stânga, ţigan în dreapta, ţigan în spate. Totuşi vezi un punkist şi fugi cu taxiul lui spre casă.
Nu ai reuşit să îi arăţi tipei prima propoziţie a prozei tale scurte pe care ai salvat-o în draft-uri la mesaje. Data viitoare.
Eşti aproape drogat când intri în casă, vrei să deschizi word-ul să poţi refula tot textul. La dracu’, iar s-a futut windows-ul. Te apuci şi scrii de mână.

Read Full Post »

Am primit de la scriitorul Adrian Suciu urmatoarele informaţii, pe care le redau aici:

Read Full Post »

Fabula Rasa

Cică nişte fără-saţ
Duceau lipsă de-antebraţ,
Şi-au rugat un râu cam bleg
Să le dea un braţ întreg.
Râul, bifurcat ad-hoc,
Juca noaptea cazacioc,
Neştiind că malul vlah
Nu văzuse propriu-i crah.
“Ecologi! O, ecologi!
Strigă el, pus în dârlogi,-
Nu mai trageţi vreo nădejde
Că mai are balta peşte.”
Ecologii scot din mâl
Babiţe de Cernobîl,
Şi exclamă cu dichis:
“Serveşte-te de Green Peace!”

Morală
Bîstroe sau pelicanii.

(din volumul Rimelări, 2005, Cartea Românească)

Read Full Post »

LA Woman

Read Full Post »

“Ce altceva am învăţat în această vară fierbinte a preoţiei mele? Că adulterul nu constă  într-o singură specie, ci în mai multe. Adulterul celor proaspăt căsătoriţi e un deyastru înaripat, un Phoenix cu cenuşă fierbinte, revelaţia că ai ales prost , că ai comis o greşală pe care va trebui să o digeri toată viaţa. Ajutor, ajutor, încă nu e prea târziu, pruncii abia dacă îşi cunosc tatăl, cadourile de la nuntă sunt încă neprihănite , greşala poate fi corectată , un alt partener poate fi ales, iar universul ca balaur poate fi răpus. Omoruri, răpiri şi alte fantasme împroaşcă ziarele de scandal izbucnind din habitatul tulbure al acestei specii. Adulterul celor căsătoriţi şi fără speranţa, cuplurile în jur de treizeci de ani, cu copii care cresc încet şi un credit ipotecar care scade la fel de încet , e o creatură mult mai nesimţitoare şi mai domestică, un animal de povară , fiindcă acest adulter serveşte ideii de a face tolerabil inalterabilul. Flirtul de la petrecerea organizată pentru scopuri caritabile , invitaţia la o masă de prânz lansată prin telefonul companiei, idila din motel, conştientă de scurgerea timpului în pauza de masă, scrisorile furişate, certurile dureroase şi raţionale – acestea sunt rituri matrimoniale, vacanţe ale durerii, însă, emoţionant, deseori neînţelese ca atare de către participanţii care se biciuiesc cu propria vinovăţie în timp ce îşi împovărează trupurile unii cu alţii, asemenea sacilor de nisipi stivuiţi împotriva inundaţiilor. Adulterul celor ce au trecut de patruzeci de ani recuperează o certă lejeritate, o timiditate de ogar şi un luciu de pene de păun. Copiii pleacă în lume; părinţii mor; banii se împuţinează; nimic nu mai e atât de greu ca altădată. Separarea se produce capricios (ultima farfurioară de desert spartă, ultima arsură a fotoliului indusă de trabuc) sau căsătoria e prelungită prin capitulare. Se decide cursa dintre libertate şi epuizare. Iar apoi,  într-un sens religios, nu mai e vorba de adulter , aşa cum nu există între copii de şcoală sau ăntre sclavi, sau între cei neînchipuit de bogaţi.”

Read Full Post »

Older Posts »