Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘filme’ Category

Anul ăsta mi-am zis că voi vedea mai multe filme. Mutându-mă la vărul meu pe timpul săptămânii, s-a creat un cadru propice pentru urmărirea unor filme. În continuare, trailer-uri la ce filme am văzut şi câteva opinii vis-a-vis de respectivele filme.

Compulsion (1959)

Un film despre crimă, un film despre supravieţuire, o pledoarie pentru eliminarea pedepsei capitale şi înlocuirea ei cu închisoarea pe viaţă. Cel mai interesant moment este pledoaria avocatului, interpretat de Orson Welles. (10)

Kafka (1991)

Un film care aduce în imagini universul cărţilor lui Kafka, dar care pare a amesteca prea mult viaţa şi opera scriitorului ceh. Rolul lui Franz Kafka este interpretat de Jeremy Irons. (8)

Patru nunţi şi o înmormântare (1994)

Pe ăsta l-am văzut cu văr-miu şi cu prietena lui. Am vrut să văd acest film ca fan al lui Hugh Grant, dar şi pentru că Andie Macdowell este o prezenţă încântătoare. Umor britanic, umor britanic, puţin Mister Bean şi câteva clişee vizibile ăn unele momente ale filmului. Totuşi, un film bunicel. (7.5)

Săptămâna viitoare o voi dedica pentru câteva filme româneşti din 2009 şi 2010.

Advertisements

Read Full Post »

Cunoscuţii nu mă ştiu ca un împătimit de film, în ultima vreme devorând mai mult cărţi bune şi foarte bune, mai vechi şi mai noi. Totuşi, prin puţinele filme pe care le-am viyionat mi-am format părerea că filmul euopean bate filmul american. Până la această experienţă cu filmul 12, pot evoca filmele româneşti, dar şi acest film. De asemenea nu putem omite nici filmele franţuzeşti, dar şi producţiile italiene sau britanice.

Pe scurt acest film are în centru conflictul dintre ruşi şi populaţiile din Caucaz, în speţă un tânăr cecen acuzat că şi-ar fi ucis tatăl adoptiv, un ofiţer rus. Juraţii, 12 la număr petrec câteva ore bune pentru a decide soarta acestui tânăr, pornind de la un scor de 11 la 1 în favoarea verdictului vinovat şi  terminând cu o decizie în unanimitate pentru eliberarea cecenului. Filmul dezvăluie unele trăsături antisemite care sunt încă sudate în mintea şi în sufletul rusului de rând. Se dovedeşte încă o dată că un film bun are nevoie în primul rând de o poveste, efectele speciale nefiind absolut necesare în contextul unui fir epic deosebit.

Filmul a primit Leul de Aur la festivalul de la Venezia în 2007. De asemenea, a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în acelaşi an. mai jos aveţi trailer-ul!

Read Full Post »

Miercuri am vazut un film foarte bun. Pentru a gasi un film foarte bun la cinematograf trebuie sa dai foarte mult scroll pe paginile cu program de cinema. Neaparat acesta nu este produs de americani, nici regizorul, nici actori si nici macar efectele speciale nu sunt “made in SUA”.  Ca o paranteza, un film foarte bun nu trebuie neaparat sa aiba efecte speciale, pentru ca acestea sunt menite sa iti atraga atentia de la lipsa unui fir narativ coerent si captivant.

Filmul despre care vreau sa vorbesc astazi se numeste “The world is big” -traducere in engleza- si are ca subiect viata unui tanar bulgar care supravietuieste unui accident de masina in Germania, in care isi pierde parintii, dar si amintirile. Personajul alaturi de care reface puzzle-ul vietii sale este bunicul sau, Yordan, un impatimit al jocului de table, dar si un fost dezident al regimului comunist de la Sofia. Frumusetea filmului consta in punerea in paralel a reconstruirii amintirilor tanarului Alexander cu trecutul familiei sale, incepand de la nasterea sa si trecand prin copilarie, viata in regimul comunist cu piedicile sale si fuga in Occident a tinerei familii.

De ce este frumos acest film? Metafora jocului de table este cea in jurul careia graviteaza tot universul celor doi protagonisti, bunicul si nepotul. De asemenea, calatoria initiatica pe bicicleta cu doua locuri este iarasi un lait-motiv, devenind motorul revenirii amintirilor.

Imaginea sistemului comunist bulgar se aseamana cu cea a sistemului romanesc prin practici, dar si prin remodelarea fostilor activisti de partid in figurine neo-comuniste, tocmai bune pentru un regim democratic subred. De asemenea, regasirea dupa multi ani a lagarului in care locuise impreuna cu parintii este iarasi o imagine foarte puternica.

O secventa simpatica apare spre sfarsitul filmului, cand “regele zarurilor” se decide intre bunic si nepot printr-un balotaj, dupa ce niciunul dintre ei nu reusise doua victorii consecutive. Bunicul da 6-6, iar nepotul…nepotul 6-7, 6 primul zar, 6 al doilea si 1 dintr-o bucata desprinsa din al doilea. Acest film l-am vazut la cinematograful Insititului Francez din Bucuresti, alaturi de maxim alti 10 spectatori. O nota de 10, mergeti sa-l vedeti!

Read Full Post »

Se pot face si filme proaste in Romania, nu e nici interzis, nici imposibil. Mai ales cand alegi sa vezi un film cu o miza favorabila, in speta interpretarea lui Dragos Bucur, dezamagirea va fi mai mare in cazul unui/unei scenariu/povesti neinspirat(a).
De ce nu mi-a placut acest film? Poate pentru ca povestea lui este prea banala, nu are nici macar o rezolvare a conflictului iesita din comun. Nici macar dialogurile nu m-au impresionat. Totul se pare a se misca mult prea incet, iar unele episoade sunt dilatate dincolo de limita suportabilitatii. Personajele nu sunt deloc bine conturate, in timp ce trecerea de la scena din pat cu o prostituata la caldura familiei se face mult prea brusc.
Din punctul meu de vedere, acest film nu poate obtine o nota de trecere.

Read Full Post »

Mie chiar imi plac filmele romanesti post-decembriste, si nu spun asta dintr-un patriotism de fatada, ci datorita uneipareri formate in ultimii 6-7 ani. Filme precum “Filantropica”, “California Dreamin'” sau “Restul e tacere” reprezinta o dovada vie a faptului ca cinematografia romaneasca este la un nivel inalt. Premiile de la Cannes sau Berlin sunt o recunoastere a acestui merit.

Fiind vorba de filme reliste in general, gradul de acuratete al acestora este invers proportional cu nivelul de trai. Sa, altfel spus, intr-o tara macinata de probleme sociale, politice & economice precum Romania este mai usor sa realizezi un film realist credibil decat in Statele Unite spre exemplu

“Websitestory”, in regia lui Dan Chisu este o poveste despre impactul negativ al internetului asupra adolescentilor. Presarat cu crime, filme porno postate pe internet, limbaj trivial si viata de noapte, acest film este o fotografie fidela a realitatii romanesti contemporane. Specific romanesc regasim in dialoguri, in injuraturile spuse cum pofta si din suflet, dar si in “peisajele bucurestene”.

Fata de alte filme romanesti recente, in “Websitestory” tonul este unul mult mai grav, iar umorul este doar schitat pe alocuri. Ideea de a razbuna o crima prin alta crima nu e o tema noua in cinematografie, si totusi modul in care Dan Chisu alege prezentarea acestei teme, tine spectatorul concentrat la film. Un fil de nota 8.5, in opinia lui Dreampoet, care nu e nici pe departe cinefil. Dovada, nu mai vazusem un film de vreo 3 luni.

Read Full Post »

Dupa multa vreme, aseara am urmarit un film la dvd player. Era unul dintre acele filme, pe care le-am cumparat la reduceri dintr-un mare magazin.

Regizorul, Alan Parker, cunoscut mai ales pentru filmul “The Wall” a reusit folosindu-se de umor si satira sa puna un mod de viata aparent sanatos, in situatii ridicole. Tema filmului este alimentatia organica, care presupune renuntarea definitiva la carne, dar si folosirea clismei ca metoda terapeutica frescventa.

Doctorul Kellog, inventator al fulgilor de porumb si al untului de arahide duce aceste metode in ridicol, uneori soldandu-se chiar cu pierderi de vieti omenesti prin electrocutare. Metodele doctorului, pe alocuri venite de undeva din Antichitate, sau din Evul Mediu primesc doua palme decisive in acest film: incendierea sanatoriului de catre unul dintre cei 40 de copii adoptati ai doctorului, dar si moartea acestuia in incercarea de a dovedi ca trupul sau este mai tanar decat varsta sa din buletin printr-un salt in apa.

Distributia acestui film cuprinde nume sonore precum: Bridget Fonda, Anthony Hopkins, Matthew Broderick.

O comedie gri,  care merita vizionata.

Nota lui Dreampoet: 10

Read Full Post »

Am vazut acest film acum 5-6 ani si am ramas cu impresia ca metafora lui se referea strict la comunism, ca acel zid creat de Alan Parker si Roger Waters ar fi o replica la adresa Zidului Berlinului.

Lucrurile nu stau chiar asa. La o a doua vizionare, de data aceasta foarte concentrat, desi oboseala ma ajunsese (ora 00:00) am gasit noi sensuri. Exista mai multe teme care urmaresc personajul principal in cele 135 minute de film. Sumarizate, acestea ar fi: lipsa unei afectiuni din partea tatalui pentru tanarul Pink (tatal murise in al Doilea razboi mondial), tratamentul agresiv aplicat de profesor pentru tanarul artist, insingurarea cauzata de celebritate (muzicianul rock creaza un zid intre el si umanitate), efectul de turma pe care Pink il imprima spectatorilor (tema nazismului si a dispretului fata de comunitatea evreiasca si fata de negrii) si momentul jedecatii faptelor sale, simbolizat prin caderea zidului.

Cele 15 minute de animatie, extrem de avansate pentru anul 1982 fac si mai greu de inteles acest film. De asemenea, personajul Pink nu trebuie tratat individual, ci mai degraba pliat pe oricare dintre indivizi ajunsi in fata momentelor de cumpana in care cedeaza.  Acord acestui film nota 10+, fiind pe departe cel mai bun film musical din categoria rock.

PS: Am dat p[este un site, pe care inca nu am apucat sa il studiez in amanunt, dar o voi face in care filmul este despicat in 4. Acesta este:  www.thewallanalysis.com

Read Full Post »

Older Posts »