Istoria Iron Maiden, episodul al 2-lea

Anul 1982 aduce o modificare importanta in destinul trupei. In locul lui Paul DiAnno soseste Bruce Dickinson, unul dintre cei mai reprezentativi solisti de heavy metal ai tuturor timpurilor. Numele sau adevarat este Paul Dickinson, insa solistul a adoptat prenumele Bruce inca de tanar din motive necunoscute. S-a nascut pe 7 august 1958 in Worksop, Nottinghamshire. Dupa mutarea in Sheffield, Bruce devine captivat de trupele de rock ale anilor ’70, ca de exemplu, Deep Purple. Prima tentativa muzicala a lui Bruce se petrece ca tobosar, dar se incheie rapid fara prea mult succes. Dupa acest episod, Bruce incepe sa cante alaturi de trupe locale, dintre care amintim trei nume: Styx, Speed si Shots. Niciuna dintre aceste trupe nu a depasit statutul de trupa locala, fapt ce se va petrece atunci cand Dickinson se va alatura trupei, Samson. Numele trupei provine de la chitaristul Paul Samson, specializat pe heavy metal, cu toate ca in acea perioada Marea Britanie era cuprinsa de febra punk. Viitorul solist Iron Maiden a adoptat in aceasta perioada a carierei numele de scena Bruce Bruce. Trupa a realizat o serie de materiale discografice, printre care se remarca “Head On”(1980) si “Shock Tactics”(1981), dar nu a reusit sa se bucure de o popularitate ca trupele din NWOBHM, precum: Def Leppard. Judas Priest sau Iron Maiden. Invocand “diferente de abordare muzicala”, Bruce paraseste trupa in vara anului 1981, la putin timp dupa ce Samson apare la festivalul Reading.

Tot in acelasi an Dickinson se alatura trupei Iron Maiden, realizand in anul 1982 un album de referinta in istoria heavy metalului anilor 80. Unii spun ca ar fi cel mai bun album metal din istorie, eu consider ca nu e bine sa mergem atat de departe in categorisire. Topul meu personal pentru acest disc este urmatorul:

1. “Hallowed Be Thy Name” (Harris) – 7:10

2. ” The Number of the Beast” (Harris) – 4:50

3. “Children of the Damned” (Harris) – 4:34

4. “The Prisoner” (Adrian Smith, Harris) – 6:02

5. “Run to the Hills” (Harris) – 3:52

Albumul a starnit multe controverse din partea Bisericii, datorita numelui, dar si a copertii in special in Statele Unite. Discul a ocupat prima pozitie in Anglia, iar single-lul “Run to the Hills” a ajuns pe locul 7, in timp ce piesa de titlu a albumului s-a clasat pe 18.

In continuare va las sa va bucurati de piesa de titlu a albumului.

Versuri:

Woe to You Oh Earth and Sea
for the Devil sends the beast with wrath
because he knows the time is short
Let him who hath understanding
reckon the number of the beast
for it is a human number
its number is six hundred and sixty six.

I lived alone my mind was blank
I needed time to think to get the memories from my mind

What did I see? Could I believe? That what I saw
that night was real and not just fantasy

Just what I saw in my old dreams were they
reflections of my warped mind staring back at me?

‘Cause in my dreams it’s always there the evil face that twists my mind
and brings me to despair

Night was black was no use holding back
‘Cause I just had to see was someone watching me
In the mist dark figures move and twist
was all this for real or just some kind of hell
666 the Number of the Beast
Hell and fire was spawned to be released

Torches blazed and sacred chants were phrased
as they start to cry hands held to the sky
In the night the fires are burning bright
the ritual has begun Satan’s work is done
666 the Number of the Beast
Sacrifice is going on tonight

This can’t go on I must inform the law
Can this still be real or just some crazy dream?
but I feel drawn towards the chanting hordes
seem to mesmerise…can’t avoid their eyes
666 the Number of the Beast
666 the one for you and me

I’m coming back I will return
And I’ll possess your body and I’ll make you burn
I’ll have the fire I’ll have the force
I’ll have the power to make my evil take its course

Anul 1983 aduce albumul meu preferat, Piece of mind, un album pe care il cataloghez drept cel mai sensibil, cel mai vast din punct de vedere al temelor adoptate si cel mai potrivit pentru a fi ascultat intr-o dimineata ploioasa, cand te afli departe de aglomeratiile urbane.

Premergator acestei lansari,Clive Burr paraseste trupa datorita unor probleme personale, fiind inlocuit de Nicko McBrain, anterior la trupa franceza Trust.

Top 5 Piece of Mind:

1. “Revelations” (Bruce Dickinson) – 6:48

2.  “The Trooper” (Harris) – 4:10

3.  “To Tame a Land” (Harris) – 7:27

4. “Flight of Icarus” (Dickinson, Adrian Smith) – 3:51

5. Die With Your Boots On” (Dickinson, Smith, Harris) – 5:28

Acest album are cea mai mare inspiratie in literatura. Piesa “To Tame a Land“are inspiratia in romanul Dune al lui Frank Herbert, “Flight of Icarus” are radacini in mitologia greaca, iar “Where eagleas dare” are originea in romanul si filmul lui Alistair MacLean.

In continuare va las cu piesa “To tame a land”:

Versuri:

He is the king of all the land
In the Kingdom of the sands
Of a time tomorrow.

He rules the sandworms and the Fremen
In a land amongst the stars
Of an age tomorrow.

He is destined to be a King
He rules over everything
On the land called planet Dune.

Bodywater is your life
And without it you would die
On the desert the planet Dune.

Without a stillsuit you would fry
On the sands so hot and dry
In a world called Arrakis.

It is a land that’s rich in spice
The sandriders and the “mice”
That they call the “Muad’Dib”.

He is the Kwizatz Haderach.
He is born of Caladan
And will take the Gom Jabbar.

He has the power to foresee
Or to look into the past
He is the ruler of the stars

The time will come for him
to lay claim his crown,
And then the foe yes
they’ll be cut down,
You’ll see he’ll be the
best that there’s been,
Messiah supreme
true leader of men,
And when the time
for judgement’s at hand
Don’t fret he’s strong
and he’ll make a stand,
Against evil and fire
That spreads through the land,
He has the power
to make it all end.

Va urma….

Read Full Post »

Istoria Iron Maiden, viziune proprie

Aceasta prezentare se doreste sa fie un preview la concertul Iron Maiden, de pe 4 august. Trupa ia fiinta in 1975, la initiativa lui Steve Harris, bassistul trupei. Prima componenta a trupei nu mai regaseste in membrii actuali decat pe Harris. Ceilalti erau:  Paul Day (voce), Terry Rance (chitară), Dave Sullivan (chitară) şi Ron Matthews (baterie). Trupa activeaza in underground-ul britanic, neacceptand ideea de a trece la punk in schimbul unui contract avantajos cu o casa de discuri.

Prima inregistrare este realizată la graniţa dintre 1978 şi 1979, pentru ca prima apariţie discografică, EP-ul “The Soundhouse Tapes” ce conţine piesele “Iron Maiden”, “Invasion” şi “Prowler”, să fie editată (în numai 5.000 de exemplare) în toamna anului 1979. Înregistrare pe care îi gasim, alaturi de Steve Harris, pe chitariştii Dave Murray şi Tony Parsons, vocalul Paul Di Anno (unul din punctele forte ale concertelor grupului) şi pe bateristul Doug Sampson. Între timp, beneficiind şi de ajutorul managerului Rod Smallwood, devenit persoană cheie în domeniul administrativ legat de Iron Maiden, dar bazându-se în primul rand pe muzica sa originală şi lipsită de compromisuri, grupul intră în vizorul importantei case de discuri EMI, cu care va semna un contract în decembrie 1979.

Pentru înregistrarea primului LP sunt recrutaţi bateristul Clive Burr şi chitaristul Dennis Stratton, în timp ce coperta cade în sarcina graficianului Derek Riggs. Astfel că, o data cu prima realizare discografică importantă semnata Iron Maiden, albumul autointitulat apărut în 1980, se naşte Eddie The Head, cel care va deveni mascota oficială a grupului, nelipsită de pe coperţile următoarelor albume, de pe scenele pe care a concertat Iron Maiden, figurând de asemenea pe toate materialele lor promoţionale.

In  anul 1980, trupa lanseaza primul album, purtand numele “Iron Maiden”, disc extrem de valoros pentru tot ce va insemna fenomenul New Wave of British Heavy Metal. Pe acest album regasim piese precum: Iron maiden, Phantom of the opera, Remember Tomorrow sau Sanctuary. daca ar fi sa realizez un top al acestui album ordinea ar fi urmatoarea:

1. “Phantom of the Opera” (Harris) – 7:05

2. “Strange World” (Harris) – 5:32

3. “Sanctuary” (Paul Di’Anno, Harris, Dave Murray) – 3:16

4. “Iron Maiden” (Harris) – 3:38

5. “Transylvania” (Harris) – 4:19

De altfel piesa “Phantom of the Opera” e cea care va pastra mereu aproape de fani prezenta lui Paul DiAnno, desi acesta nu a participat decat la realizarea a doua materiale discografice.

Anul 1981 aduce o schimbare importantă în grup, prin venirea lui Adrian Smith, acesta şi Dave Murray formând de aici înainte un duo chitaristic de calibru. În acelaşi timp, producatorul Martin Birch, cunoscut mai ales datorită colaborarii sale cu Deep Purple, devine al şaselea component al echipei Iron Maiden, iar succesul albumului “Killers” permite grupului să efectueze un turneu european în postura de headliner, continuat cu un turneu sold-out în Japonia şi cu deschiderea turneului american al celor de la Judas Priest. Pe acest album regasim piese precum: Wrathchild, Purgatory sau KIllers.

Topul personal pentru acest disc:

1.  “Wrathchild” (Harris) – 2:54

2. “Killers” (Di’Anno, Harris) – 5:01

3. “The Ides of March” (Harris) – 1:45

4. “Murders in the Rue Morgue” (Harris) – 4:19

5. “Purgatory” (Harris) – 3:20

O data cu succesul trupei, au venit si problemele. Paul Di’Anno avea probleme cu dependenta de cocaina, iar prestatia scenica a avut de suferit datorita acestui aspect. La sfarsitul anului, trupa a decis sa il concedieze si asa Bruce Dickinson a devenit noul solist al trupei.

To be continued

Va las sa savurati Phantom of the Opera…

Versuri:

I’ve been looking so long for you now you won’t get away from my grasp.
You’ve been living so long in hiding,hiding behind that false mask.
And you know and I know that you ain’t got that long to last.
Your looks and your feelings are just the remains of your past.

Standing in the wings, there you wait for the curtain to fall.
Knowing the terror and holding you have on us all.
I know that you’re going to scratch me and maim me and maul.
You know I’m helpless from your mesmerising cat call.

Keep your distance, walk away, don’t take his bait.
Don’t you stray, don’t fade away.
Watch your step, he’s out to get you, come what may.
Don’t you stray, from the narrow way.

I’m running and hiding in my dreams you’re always there.
You’re the Phantom of the Opera, you’re the devil, you’re just out to scare.
You damaged my mind and my soul it just floats through the air.
you haunt me, you taunt me, you torture me back at your lair.

Read Full Post »

N-am mai scris de ceva vreme la persoana I

N-am mai scris de ceva timp la persoana I. Sa fie oare multele evenimente ce s-au intamplat recent in viata mea si la care am asistat sau sa fie conul de nepasare si delasare in care am intrat de ceva timp? Mireasma florilor nu am mai descris-o, surasul randunicii la fereastra bucatariei in zori de zi cred ca am uitat-o. Vacantele de vara tind sa ma transforme intr-o persoana insensibila,  intr-un nor pierdut pe un cer senin.

Am prins momentul de a scrie despre mine acum inainte de a incepe sa tratez pe larg subiectul Iron Maiden, unul din evenimentele marcante ale anului. Trufia, deraderea si alte trasaturi pe care le-am adoptat recent pot fi capcane ale timpului, ale suavei tinereti, ale viitorul-prezent.

Acest blog tindea sa se transforme in foaie de ziar, as zice pe alocuri de tabloid . Insa, acest articol nu modifica esential comportamentul meu, nu reda mireasma florilor, zumzetul albinelor sau susurul unei cascade de munte in plina furtuna estivala…Are doar darul de a ramane pentru posteritate.

PS: Unei astfel de stari ii atasez o melodie a trupei Lake of Tears, “Headstones”.

Read Full Post »

Francesco Totti despre Romania

E prea devreme sa ma apuc sa scriu despre concertul Iron Maiden. Intr-adevar, dupa ce m-am intors din practica am scris macar un post pe zi. Astazi nu am inspiratie, asa ca voi cita un articol din gazeta sporturilor, o sansa a reconcilierii dintre popoarele surori, roman si italian. este vorba de declaratia capitanului echipei As Roma legata e modul in care a fost primita echipa sa pe stadionul Ghencea, sambata 26 iulie 2008. Francesco Totti a declarat pentru mai multe ziare si site-uri italiene, precum Sky Sports si gazzeta.it urmatoarele: “Sincer, nu mă aşteptam să fiu primit în felul ăsta. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu tratat aşa în afara Romei. Am fost plăcut surprins şi că întreaga echipă a fost primită foarte bine. Românii ne-au dat o lecţie de civilizaţie”.

Pentru mine, ca fan al echipei As Roma acesta este un adevarat motiv de mandrie!

Read Full Post »

Steaua As Roma 3-1 (1-0)

Au marcat: Dayro Moreno(7), Bogdan Stancu(75), Adrian Neaga(81)/Mirko Vucinic(90).

Am vazut si pe As Roma. Nu la nivelul la care ma asteptam, fara Totti, fara de Rossi, fara Mexes, dar totusi bucuria de a asculta imnul giallo-rosso de la difuzoarele stadionului Steaua este nemarginita. Probabil ca ar fi trebuit sa ma bucur pentru prestatia Stelei, dar cum se spune cu un ochi am plans si cu celalalt am ras.

Jocul romanilor a avut de sufrit mai ales in prima repriza, cand decat lovitura libera a norvegianului Riise a pus in pericol poarta lui Zapata. Stelistii au fost incnatatori. Pe rand Dayro Moreno, Golanski, dar Szekely au amenintat poarta lui Arthur. Roma a folosit cei mai buni jucatori, insa nu pe toti simultan.

Repriza a doua a fost mai animata, aparand pe teren jucatorii insarcinati cu spectacolul in cele 2 echipe, ma refer aici la Bogdan Stancu si Razvan Ochirosii la Steaua si Vucinic la As Roma. De la acestia au venit si golurile, si marile ocazii.

Dezamagiri pentru mine au fost: Vincenzo Montella, ajuns la 34 ani, John Arne Riise, depasit in dese randuri de Szekely si Razvan Ochirosii, dar si campionul mondial Juan, brazilianul avand dese ezitari in defensiva. Remarcatul meu de la As Roma se numeste , Alberto Aquilani, un mijlocas care probabil a strabatut macar 9 km in timpul partidei si care a tinut tot timpul capul sus, dand pase excelente si de 60 metri.

Daca nu ar fi venit golul lui Vucinic probabil ca as plecat foarte dezamagit. Insa acest gol mi-a amintit de ce iubesc echipa aceasta: nu pentru rezultate, nu pentru suporteri, nu pentru imn, nu pentru jucatori sau antrenor, ci pentru chimia extraordinara existenta intre toate aceste elemente.

Read Full Post »

Steaua-AS Roma

Acum cativa ani am cunoscut o tipa pe mirc. Avea nickul “romanista”, era din Cluj si avea o pasiune fanatica indreptata spre echipa capitolina. Fara sa imi dau seama, am ajuns aproape de o relatie, urmand sa ma deplasez la Cluj pentru o vacanta de doua saptamani. Era in 2005, cand abia terminasem liceul, si in naivitatea mea am crezut in promisiunea ei, ca intr-o zi vom fi amandoi pe Olimpico sa urmarim un meci al campioanei sufletelor noastre. Motivul certei noastre, desi unul stupid mi-a dat mie dreptate intr-un final: Antonio Cassano va pleca de la Roma la finalul contractului. Nu s-a intamplat chiar asa, Antonio a plecat mai devreme la Real Madrid pentru 5 mil $. Desi, poate vi se va parea putin dubios, eu chiar am tinut la Mimi, caci asa se numea fata si imi pare rau ca nu am apucat sa o cunosc personal.

Anul trecut ma aflam in Germania cu bunicul meu, la o conferinta in internationala de matematica. Locatia era Dortmund, un oras vestic, modern care a trecut prin bombardamente, dar prin munca si silinta a fost reconstruit la un nivel extrem de ridicat. In acele zile, echipa locala, Borussia urma sa sustina un meci amical cu aceeasi As Roma. Sederea noastra in Westfallia n-a prins si ziua meciului, asa ca am ratat inca o data sansa de a vedea la lucru pe fotbalistul pe care il apreciez cel mai mult, Francesco Totti.

Astazi, 26 iulie e ziua mamei mele. Astazi se implinesc 2 ani de cand am telefonul Sony Ericcson k300i, si tot astazi se joaca pe Ghencea meciul pe care l-am visat dintotdeauna: Steaua- As Roma. Totti, De Rossi, Aquilani si Panucci contra lui Radoi, Ov Petre si Zapata.

Probabil, ca intr-un colt de tribuna se va gasi si Mimi, gandindu-se sigur la oricine altcineva decat mine. In incheiere cel mai frumos imn de echipa.

Read Full Post »

Calitatea invatamantului, sau cum s-a auzit vocea mea in "Gandul"

Astazi am participat la o dezbatere despre invatamant, la care a participat si fostul presedinte al Romaniei, stimabilul Ion Iliescu. Intrunirea organizata de Uniunea Nationala a Studentilor din Romania a vizat in principal gasirea de solutii pentru imbunatatirea calitatii actului educational in tara noastra.

In continuare redau articolul jurnalistului Radu Florea de la jurnalul “Gandul”, in care a fost inclusa si declaratia mea in ultimul paragraf (va aparea bolduita in articolul pe care il citez.

//Sunteţi un personaj asociat cu istoria tristă a României! Cum ne învăţaţi dumneavoastră ca generaţia noastră să fie solidară?”, i-a trântit, ieri, o studentă lui Ion Iliescu, întrebarea ce l-a făcut pe fostul şef al statului să reacţioneze dur, răspunzând pe un ton ridicat: „Bun, şi care e problema? Ce vă şochează? De ce vă deranjează dialogul, domnişoară? Care e problema dumitale? Dialogul cu un bătrân, asta e problema, nu? Aveţi o mentalitate obtuză!”. Incidentul a avut loc în cantina Universităţii Politehnica din Bucureşti, transformată în sală de dezbateri pentru Uniunea Naţională a Studenţilor din România, la nici o jumătate de oră după ce senatorul PSD şi-a început discursul despre „antihitlerism”, „societatea banului”, „pericolul americanizării” şi „decalajele enorme dintre state”.

Deşi a recunoscut că tânăra l-a „enervat puţin”, Iliescu şi-a continuat în aceeaşi manieră prelegerile. După ce a explicat că „după război, în ’45, mişcarea studenţească s-a născut pe platforma mişcării antifasciste europene şi împotriva dominaţiei germane hitleriste şi în spiritul organizării democratice a societăţii” şi că „spiritul comunitar a fost întotdeuna apanajul forţelor de stânga”, demnitarul a ţinut alte lecţii de istorie: „Problema e că există decalaje enorme între câteva ţări favorizate de soartă care au acumulat valori şi bogăţie şi care domină piaţa mondială şi ţările rămase în urmă.

Noi suntem printre aceştia din urmă. Atunci când Anglia şi Olanda păşeau în era industrială a dezvoltării civilizaţiei, noi ne aflam sub dominaţia marilor imperii: Otoman, Austro-Ungar şi Rus”. Întrebat de un student de ce trebuie să fie învinovăţită istoria, preşedintele de onoare al PSD a răspuns că aceasta a fost crudă cu România, avântându-se în teorii despre „pericolul americanizării”: „Poziţia dominantă a unei civilizaţii impune o anumită dominaţie (sic!) şi poate să devină sursă a sărăcirii lumii, a patrimoniului mondial”.

Procesul Bologna – „spoială” şi „hazard”

Evocând cu nostalgie anul 1957, când a devenit preşedintele UASR, Iliescu a povestit şi despre staţiunea Costineşti, „un sat prăfuit, care, după construirea primului hotel, a devenit o staţiune de fiţe”, arătându-se şi un bun cunoscător al fotbalului: „Pe atunci, jucătorii erau amatori, nu profesionişti ca acum, dar erau echipe foarte puternice. „Ştiinţa” Timişoara a devenit la un moment dat spaima Stelei, câştiga sistematic şi la Bucureşti, şi la Timişoara. Politehnica Iaşi a intrat ulterior în divizia A. Eu am cunoscut îndeaproape echipe ca „U” Cluj şi „Ştiinţa” Timişoara. Universităţile aveau grijă de jucători, era numit câte un asistent care se ocupa de fiecare student în parte pentru a ţine pasul. Unii îşi continuau studiile şi făceau carieră universitară.

Acum sunt băieţi foarte talentaţi dar, în materie de cultură, sunt mai limitaţi”. Când a venit însă vorba de reformele din învăţământ, fostul preşedinte a dovedit că nu prea stăpâneşte subiectul. „Reducerea la trei ani m-a şocat. Am mai văzut o dată aşa ceva şi a fost o catastrofă. Am auzit şi în Europa critici la adresa modelului Bologna. În trei ani să faci un inginer sau un medic? Trei ani e o spoială. Atât dura înainte pregătirea în institutele pedagogice şi în şcolile de subingineri. Mi se pare hazardat. Şi nici nu e bine să ne subordonăm unor mode şi modele venite din afară”, le-a spus acesta tinerilor, uitând, probabil, că noul sistem presupune în continuare şase ani de studiu la medicină şi o reducere cu un singur an pentru domeniul tehnic.

După două ore, studenţii erau indignaţi: „Un fost activist comunist care a chemat minerii în ’90 ca să distrugă societatea civilă nu poate să vorbească despre educaţie. Mi se pare imoral. Am venit crezând că se va discuta despre educaţie, nu ştiam că va veni un fost preşedinte de partid. Invitaţia sa se explică prin faptul că avem la universitate o conducere pesedistă”, ne-a spus Andrei de la Facultatea de Chimie. „Nu a răspuns concret la întrebări. Ar fi fost mai bine dacă era invitat domnul Emil Constantinescu, întrucât e profesor universitar. A fost mai degrabă plictisitor”, era de părere Mihai de la Facultatea de Agricultură din Bucureşti.

Sursa : http://www.gandul.info/politica/sunteti-un-personaj-din-istoria-trista-a-romaniei-bun-si-care-e-problema-dumitale-ce-te-socheaza.html?3928;2816470#comments

Read Full Post »

Calitatea invatamantului, sau cum s-a auzit vocea mea in “Gandul”

Astazi am participat la o dezbatere despre invatamant, la care a participat si fostul presedinte al Romaniei, stimabilul Ion Iliescu. Intrunirea organizata de Uniunea Nationala a Studentilor din Romania a vizat in principal gasirea de solutii pentru imbunatatirea calitatii actului educational in tara noastra.

In continuare redau articolul jurnalistului Radu Florea de la jurnalul “Gandul”, in care a fost inclusa si declaratia mea in ultimul paragraf (va aparea bolduita in articolul pe care il citez.

//Sunteţi un personaj asociat cu istoria tristă a României! Cum ne învăţaţi dumneavoastră ca generaţia noastră să fie solidară?”, i-a trântit, ieri, o studentă lui Ion Iliescu, întrebarea ce l-a făcut pe fostul şef al statului să reacţioneze dur, răspunzând pe un ton ridicat: „Bun, şi care e problema? Ce vă şochează? De ce vă deranjează dialogul, domnişoară? Care e problema dumitale? Dialogul cu un bătrân, asta e problema, nu? Aveţi o mentalitate obtuză!”. Incidentul a avut loc în cantina Universităţii Politehnica din Bucureşti, transformată în sală de dezbateri pentru Uniunea Naţională a Studenţilor din România, la nici o jumătate de oră după ce senatorul PSD şi-a început discursul despre „antihitlerism”, „societatea banului”, „pericolul americanizării” şi „decalajele enorme dintre state”.

Deşi a recunoscut că tânăra l-a „enervat puţin”, Iliescu şi-a continuat în aceeaşi manieră prelegerile. După ce a explicat că „după război, în ’45, mişcarea studenţească s-a născut pe platforma mişcării antifasciste europene şi împotriva dominaţiei germane hitleriste şi în spiritul organizării democratice a societăţii” şi că „spiritul comunitar a fost întotdeuna apanajul forţelor de stânga”, demnitarul a ţinut alte lecţii de istorie: „Problema e că există decalaje enorme între câteva ţări favorizate de soartă care au acumulat valori şi bogăţie şi care domină piaţa mondială şi ţările rămase în urmă.

Noi suntem printre aceştia din urmă. Atunci când Anglia şi Olanda păşeau în era industrială a dezvoltării civilizaţiei, noi ne aflam sub dominaţia marilor imperii: Otoman, Austro-Ungar şi Rus”. Întrebat de un student de ce trebuie să fie învinovăţită istoria, preşedintele de onoare al PSD a răspuns că aceasta a fost crudă cu România, avântându-se în teorii despre „pericolul americanizării”: „Poziţia dominantă a unei civilizaţii impune o anumită dominaţie (sic!) şi poate să devină sursă a sărăcirii lumii, a patrimoniului mondial”.

Procesul Bologna – „spoială” şi „hazard”

Evocând cu nostalgie anul 1957, când a devenit preşedintele UASR, Iliescu a povestit şi despre staţiunea Costineşti, „un sat prăfuit, care, după construirea primului hotel, a devenit o staţiune de fiţe”, arătându-se şi un bun cunoscător al fotbalului: „Pe atunci, jucătorii erau amatori, nu profesionişti ca acum, dar erau echipe foarte puternice. „Ştiinţa” Timişoara a devenit la un moment dat spaima Stelei, câştiga sistematic şi la Bucureşti, şi la Timişoara. Politehnica Iaşi a intrat ulterior în divizia A. Eu am cunoscut îndeaproape echipe ca „U” Cluj şi „Ştiinţa” Timişoara. Universităţile aveau grijă de jucători, era numit câte un asistent care se ocupa de fiecare student în parte pentru a ţine pasul. Unii îşi continuau studiile şi făceau carieră universitară.

Acum sunt băieţi foarte talentaţi dar, în materie de cultură, sunt mai limitaţi”. Când a venit însă vorba de reformele din învăţământ, fostul preşedinte a dovedit că nu prea stăpâneşte subiectul. „Reducerea la trei ani m-a şocat. Am mai văzut o dată aşa ceva şi a fost o catastrofă. Am auzit şi în Europa critici la adresa modelului Bologna. În trei ani să faci un inginer sau un medic? Trei ani e o spoială. Atât dura înainte pregătirea în institutele pedagogice şi în şcolile de subingineri. Mi se pare hazardat. Şi nici nu e bine să ne subordonăm unor mode şi modele venite din afară”, le-a spus acesta tinerilor, uitând, probabil, că noul sistem presupune în continuare şase ani de studiu la medicină şi o reducere cu un singur an pentru domeniul tehnic.

După două ore, studenţii erau indignaţi: „Un fost activist comunist care a chemat minerii în ’90 ca să distrugă societatea civilă nu poate să vorbească despre educaţie. Mi se pare imoral. Am venit crezând că se va discuta despre educaţie, nu ştiam că va veni un fost preşedinte de partid. Invitaţia sa se explică prin faptul că avem la universitate o conducere pesedistă”, ne-a spus Andrei de la Facultatea de Chimie. „Nu a răspuns concret la întrebări. Ar fi fost mai bine dacă era invitat domnul Emil Constantinescu, întrucât e profesor universitar. A fost mai degrabă plictisitor”, era de părere Mihai de la Facultatea de Agricultură din Bucureşti.

Sursa : http://www.gandul.info/politica/sunteti-un-personaj-din-istoria-trista-a-romaniei-bun-si-care-e-problema-dumitale-ce-te-socheaza.html?3928;2816470#comments

Read Full Post »

Metallica, legamantul ploii

Cum spunea acum ceva vreme presedintele Statelor Unite, George W. Bush ca Dumnezeu a trimis curcubeul ca legamant al prieteniei romano-americane, asa sustin si eu ca Metallica este foarte iubita pe plaiuri mioritice. 5 ore de asteptate in ploaie pentru probabil cea mai spectaculoasa trupa din istoria rockului. Probabil ca acesti bravi fani, printre care ma socotesc si eu ar fi asteptat si 10, si 12 ore pentru a urmari prestatia lui Lars si a restului trupei. Trupa de deschidere, The Sword a fost singurul moment de dezamagire al serii, vocea solistului ducandu-ma cu gandul ca in tara noastra exista trupe mai potrivite sa deschida Metallica precum: Luna Amara, Thunderstorm sau Trooper. La capitolul plusuri, chiar mari plusuri as pune faptul ca Metallica nu a interpret cantece de pe St Anger. Momentul ce m-a impresionat aproape de lacrimi a fost “Nothing else matters”, cand am regretat inca o data ca nu impartasesc sentimente cu un suflet pereche…acesta a fost clipa in care am decis sa ma desfasor, sa las trairile instinctuale sa  ma guverneze.Am decis sa impartasesc din stropii parului meu si cu vecinii, care la inceput nu au fost foarte incantati, insa in acorduri de “One” au acceptat ca nu sunt decat niste copii ai ploii in undele metalice. Primele 5-6 cantece au facut sa renasca si pe plaiuri mioritice starea 80-ista a thrash metal-ului si heavy metal-ului pur. Piese precum: Creeping death, Ride the lightning sau Harvester of sorrow au lasat deoparte ploaia, inghesuiala si imbrancelile de la 1 metru distanta. Cu un Kirk Hammet in zi de gratie, pe piese precum, Fade to black sau Master of Puppets, cu un Trujillo virtuoz, as zice mult peste prestatiile lui Jason si cu trairi mult mai naturale, seara a capatat o aura extrem de pozitiva, iar Cotroceniul au facut geloase alte stadioane din Bucuresti pe faptul ca nu a gazduit un eveniment de o asemenea amploare. James a dovedit ca fara alcool vocea lui suna minunat, iar Lars, ca de obicei as spune a condus trupa tacit spre culmile preamaririi. Intotdeauna l-am vazut pe Lars Ullrich ca si motorul Metallica, ca un impuls catre zari infinite…

Versurile sunt arhicunoscute…

Read Full Post »

Metallica, azi

Aseara am vazut documentarul “Some kind of Monster”. Daca l-as fi privit ca pe un simplu film, fara sa cunosc trecutul trupei, probabil ca as fi zis: “N-au avut si astia ce face decat sa scoata un film de doi lei vechi”. Si totusi, un artist e un alt gen de persoana, pentru care suferinta si durerea nu reprezinta doar simple stari. Iar a crea trece dincolo de forma materializata a melodiei.

De remarcat este aportul deosebit a lui Bob Rock, si calmul de care da dovada in a media conflictele dintre James si Lars. La capitolul “picanterii” amintim mercantilismul deja consacrat al tobosarului, surprins in culmea exaltarii cand unul din tablourile sale se vinde cu aproape 5 mil $, si momentul in care acelasi Lars scoate din toata fiinta ta un “Fuuuuuuuuuuuuuuuuuck” de toata frumusetea.

PS: Acum ma pregatesc extrem de fericit sa iau parte la acest eveniment, pentru ca am invatat sa il iubesc si pe Robert Trujillo.

Read Full Post »

Povestea venirii Metallica

Motto:Laura Coroianu: Companiilor cu bugete mari, potentiali sponsori, ‘le e frica de publicul rock, care e un public exceptional, un public de calitate’

Articolul il gasiti la adresa: http://www.moneyexpress.ro/articol_14048_16/cover_story___metallica_a_doua_venire.html

Read Full Post »

O piesa ce-o credeam pierduta (asteptand Metallica)

O piesa fantastica a trupei Metallica..Breadfan. Speram macar la o prestatie asemanatoare si pe Cotroceni 😀

Si versurile:

Breadfan, open up your mind, open up your purse
Open up your vault, never, never gonna lose it
Breadfan, take it all away, never give an inch
Gotta make a mint, gotta make me a million
Breadfan, you got it wrong, some long time friend’s
Gonna lose it in the end, who’s a fool
Seagull, give it all away, stay a bird, stay a man
Stay a ghost, stay what you wanna be

Loser, give it all away, never stay with the winner
With the man with all the filthy money
Come on, keep it on the side, with a ride on a record
On the top if you’re gonna be a bad boy
Breadfan, you got it wrong, some long time friend’s
Gonna lose it in the end, who’s a fool
Seagull, give it all away, stay a bird, stay a man
Stay a ghost, stay what you wanna be, yeah

Breadfan, open up your mind, open up your purse
Open up your vault, never, never gonna lose it
Breadfan, take it all away, never give an inch
Gotta make a mint, gotta make me a million
Breadfan, you got it wrong, some long time friend’s
Gonna lose it in the end, who’s a fool
Seagull, give it all away, stay a bird, stay a man
Stay a ghost, stay what you wanna be, yo

[Mommy! Where’s Fluffy?]

Read Full Post »