Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘2009’

Zăpada proaspăt căzută n-o poţi falsifica, nu poţi aranja zăpada în aşa fel încât să pară neatinsă. Pământul, da poţi să-l aranjezi, a spus ea, şi nisipul, ba chiar şi iarba dacă-ţi dai osteneala. Iar apa se aranjează de la sine fiindcă-nghite totul şi pe dată s-a şi închis la loc ce-a înghiţit. Iar aerul e totdeauna gata aranjat dinainte, fiindcă nici nu-l poţi vedea. Totul în lume în afara zăpezii ar fi tăcut chitic, a spus Trudi Pelikan. Şi a mai spus că zăpada mare poartă vina principală. Că a căzut,  ce-i drept, peste oraş ca şi cum ar şti unde e, ca şi cum ar fi la ea acasă. dar că pe data s-a şi pus în slujba ruşilor. Sunt aici pentru că m-a trădat zăpada, mi-a spus Trudi Pelikan.

Read Full Post »

Se canta rock in Romania, si inca la ce nivel si in 2008, 2009…si am speranta ca se va canta si in continuare…pe latura de rock progressiv exceleaya Celelalte Cuvinte, care in 2008 au lansat albumul “Stem”…LONG LIVE CELELATE CUVINTE!

Versuri:

Vreau cu zorile
Nedormite visele sa le pierd
Si durerile sa le sterg
Ma ridic si plec unde lacrimile trec
Si apoi, nu ma mai uit inapoi

Nu e lumea cum era
Nu e nimeni sa mai vrea
Un erou necunoscut
In lupta cu el insusi disparut

Nu e lumea cum era
Nu e nimeni sa mai vrea
Un erou necunoscut
In lupta cu el insusi disparut

Numai ce mi-au fost
Temnita-mplinirile si-adapost
Nmagirile fara rost

Ei ma las precum
Suie-n asfintit un fum
Dus de vant
Nu ma intorc pe pamant

Nu e lumea cum era
Nu e nimeni sa mai vrea
Un erou necunoscut
In lupta cu el insusi

Read Full Post »

Hammerfall trupa aia care canta despre dragoni si sabii? da chiar ei au realizat pe noul album (pe care il consider groaznic) un cover ffff neasteptat…trupa ce a cantat prima data My Sharona se numeste The Knack (1979)…

merita audiate ambvele variante…au cantat-o Nirvana la un moment dat…

Versuri:

Ooh my little pretty one, pretty one.
When you gonna give me some time, Sharona?
Ooh you make my motor run, my motor run.
Gun it comin’ off the line Sharona
Never gonna stop, give it up.
Such a dirty mind. Always get it up for the touch
of the younger kind. My my my i yi woo. M M M My Sharona…

Come a little closer huh, ah will ya huh.
Close enough to look in my eyes, Sharona.
Keeping it a mystery gets to me
Running down the length of my thighs, Sharona
Never gonna stop, give it up. Such a dirty mind.
Always get it up for the touch
of the younger kind. My my my i yi woo. M M M My Sharona…

When you gonna give it to me, give it to me.
It is just a matter of time Sharona
Is it just destiny, destiny?
Or is it just a game in my mind, Sharona?
Never gonna stop, give it up.
Such a dirty mind. Always get it up for the touch
of the younger kind. My my my i yi woo. M M M My Sharona…

si originalul..care va place mai mult?

Read Full Post »

Datorita faptului ca parerea mea nu coincide cu cea a adminilor site-ului metalfan.ro, aceasta recenzie nu va aparea pe site…nimic nu ma impiedica sa o public aici:

TRUPA:  Dream Theater
ALBUM:  Black Clouds and Silver Linings
FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 23.06.2009
CASA DISCURI: Roadrunner Records

Este foarte greu să scrii despre un album Dream Theater fără să te loveşti de clişee sau să cazi în extrema laudativă. Sunt puţini cei care consideră că ultimele 3 albume, inclusiv acesta sunt superioare celor vechi, precum “Images and Words” sau “Train of Thoughts”. Printre ei mă includ şi eu. Este foarte greu să supravieţuieşti ca trupă la un nivel atât de înalt mergând contra curentului. Şi totuşi Dream Theater cântă în 2009 mai bine decât niciodată, iar la nivel compoziţional, John Petrucci şi Mike Portnoy au depăşit de multă vreme limita umană, muzica lor venind de undeva din altă galaxie.

Ultima realizare a trupei, “Black Clouds and Silver Linings” a fost produsă de Mike Portnoy şi John Petrucci şi mixată de Paul Northfield. Albumul există în trei variante: CD, dublu vinil şi un Box Set de 3 CD-uri.

Această ediţie specială include pe primul disc cele 6 piese. Pe al doilea disc regăsim o serie de cover-uri între care se remarcă piesa „To Tame a Land” a celor de la Iron Maiden, o altă piesă venită din altă lume (Frank Herbert –Dune). În sfârşit, al treilea CD conţine variantele instrumentale ale pieselor de pe primul CD.

“ A Nightmare to remember” piesa care deschide în forţă albumul, este practic o definiţie a rock-ului progressive . Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă progressive rock în 2009, cu siguranţă i-aş spune “A Nightmare to remember”. Solo-urile de clapă marca Jordan Rudess intercalate cu solo-urile ce chitară ale inconfundabilului John Petrucci se îmbină excelent cu riff-urile agresive şi cu ritmurile de tobă extrem de rapide. Deşi piesa durează peste 16 minute, cursivitatea ei o face extrem de digerabilă pentru cineva deja familiarizat cu albume precum „Systematic Chaos” (2007) sau „Octavarium” (2005).

Cea de-a doua piesă, „A Rite of  Passage” , lungă şi ea de peste 8 minute îmi aminteşte de perioada „Metropolis II”, mai precis de piesa „Home” prin ritmul oriental, dar şi prin solo-rile de clape, completate perfect de pasajele lui James LaBrie. Ceea ce vor să ne transmită Dream Theater este că singurul cuvânt pe care nu îl cunosc este compromisul.

După audierea primelor două piese era absolut necesar ca şi James LaBrie să iasă la rampă cu o piesă construită special pentru vocea sa, şi anume. „Wither”. Este piesa mea preferată de pe acest album deoarece are ceva clasic, pur şi se pretează a fi ascultată la nesfârşit. Se leagă iarăşi de creaţii vechi ale trupei precum “Another day” sau “Anna Lee” făcând trecerea spre ultima piesă din capodopera numită „Twelve Steps” din care mai fac parte „The Glass Prison”, This Dying Soul”, „The Root of all Evil” şi „Repetance”.

Piesa a patra, „The Shattered Fortress” este practice un fel de ars poetica pentru Dream Theater, fiind o melodie împărţită în 3  acte: “X.Restraint”, “XI.Receive”, “XII. Responsible”.

“The Best of Times” reprezintă iarăşi o capodoperă genului progressive datorită trecerilor extrem de surprinzătoare de la pasaje lente spre solo-uri de clapă şi de chitară aproape perfecte. Această piesă îmi dă acel sentiment că în studioul de înregistrare al trupei nu se compune, ci piesele vin dintr-o lume necunoscută muritorilor de rând, care însă au privilegiul de a asculta aceste creaţii ce sunt pe departe cele mai bune din rock-ul progresiv actual. În această piesă se remarcă pentru a nu ştiu câta oară cât de important este James LaBrie în angrenajul Dream Theater, Tot piesa “The Best of Times”, prin părţile de clapă ale lui Jordan Rudess este cea care realizează imagini prin sunetele claviaturii sale. Finalul piesei îi aparţine lui John Petrucci, care ne gâdilă auzul cu acorduri calme, desprinse şi ele dintr-o altă lume.

Ultima piesă de pe album, “The Count of Tuscany”  este şi cea mai lungă având o durată de aproape 20 de minute. Este piesa care reuneşte majoritatea elementelor ce au făcut din Dream Theater o formaţie mai apropiată de trupe precum Pink Floyd sau Porcupine Tree decât de sonorităţile de metal clasice. Regăsim la nivel simbolic atât lumina cât şi întunericul, calmul cât şi furtuna, dar şi tăcere alături de strigăt. Unele pasaje par desprinse dintr-o demonstraţie matematică, în care Portnoy şi colegii lui vor să arate că pe lângă imaginaţie, conceperea la nivel cognitiv a unei piese poate aduce rezultate excepţionale. Partea finală a piesei aminteşte izbitor de ultimul album al celor de la Pink Floyd, „The Division Bell” (1994) prin consistenţa dar şi prin versurile în care Dream Theater îşi asumă ce au realizat până acum: „Of course you’re free to go/ Go and tell the world my story/ Tell them about my brother/ Tell them about me/ The Count of Tuscany”.

Read Full Post »

Cu toate ca plecarea lui Timo Tolki ar fi putut sa lase o gaura imensa pentru Stratovarius, ultima realizare a finlandezilor nu arata deloc rau…ba din contra suna foarte bine…pentru azi propun audierea piesei “Somehow Precious”

Versuri:

Yesterday seems so far away
Some projection in a dream
Sweaty sheets, I am back to reality
I woke up to my own scream
All the bad things that were said
Will not leave me be
I need to get them out of my head

What have I said, what have I done
Can I have another chance
Where has it led, no one has won
Give me a glance, don’t deny
That I am somehow precious to you

And today I still feel the same
Even though you are so near
I try to talk,
My lips are whispering out your name
But the words just seem to disappear
All the bad things that are said
Will not leave me be
Once again I am all alone in my bed

What have I said, what have I done
Can I have another chance
Where has it led, no one has won
Give me a glance, don’t deny
That I am somehow precious to you

What have I said, what have I done
Can I have another chance
Where has it led, no one has won
Give me a glance, don’t deny
That I am somehow precious to you
That I am somehow precious to you

Read Full Post »

Juan-Martin-Del-Potro-Wimbledon_978768

Capul de serie numarul 4, Juan Martin del Potro s-a impus in fata francezului Arnaud Clement cu scorul de 6-3, 6-1, 6-2.

Setul 1 a stat sub semnul greselilor nefortate, scorul fiind egal 10-10 la acest capitol. Daca Juan Martin del Potro a servit majoritatea punctelor cu prima minge, Clement a comis nu mai putin de cinci duble greseli, permitandu-i argentinianului sa se impuna relativ usor cu 6-3.

Mansa a doua nu a avut istoric. Serviciul francezului nu a mers aproape deloc, iar retururile surprinzatoare ale numarului 5 mondial, in special spre reverul lui Clement au cantarit decisiv la obtinerea setului cu scorul de 6-1.

Setul al treilea s-a desfasurat dupa aceleasi coordonate, francezul neputand tine pasul cu adversarul sau. In plus, dupa mai putin de doua ore de joc, del Potro s-a impus si in acest ultim act cu scorul de 6-2.

Read Full Post »