Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘porc de 200 kg’

În România zilelor noastre, noutăţile sunt prezentate cu fast şi bucurie. De fiecare dată când apare un săpun nou, fie el şi duru trebuie să ucidă instant bacteriile, să fie de cinşpe ori mai ieftin decât orice pată a concurenţei şi să îţi spele fundu’ acţionat dintr-o telecomandă cu baterii ce se încarcă de la soare. Din păcare, sau din fericire pentru grosul populaţiei, fiecare porţie de produs  proaspăt este mereu însoţită de ozânză, care ne este servită gradual. De la un vârf de spatulă, până la a-ţi umple cei 40 de mp ai garsonierei în care locuieşti.

Practic, pentru a metaforiza pâna la capăt, produsele noi, în majoritatea lor covârşitoare sunt ca porcii de 200 de kilograme, plini de grăsime. Dar patrupedele astea au un atu greu de combătut, şi anume  reuşesc o metamorfoza greu de anticipat: vânzătorul se va confunda mereu cu produsul. De aceea, când ajungi la raft şi cumperi fie un produs nou, fie un serviciu nou nu te vei întâlni cu porcul din imaginea de mai sus, ci, vei da peste o duduie despuiată sau peste un tânăr galant cu diplomatul la subraţ, jovial şi deschis a răspunde la orice întrebare.

Cu porcul, pe care îl voi numi în continuare Osânzel te întâlneşti pe parcurs. Acesta apare când te aştepţi mai puţin. Cumperi un televizor, se defectează după trei săptămâni, te înscrii la un program/curs şi îţi dai seama ulterior că nu poţi profesa în respectivul domeniu, dar măcar ţi-ai potolit nesfârşita sete de cunoaştere. Totuşi există şi oameni care îl iubesc pe Osânzel.

Cu timpul tânărul galant cu diplomat începe să-şi arate şuncile şi să-şi premieze viitorii osânzei prin lovituri înspre materia cenuşie.

Când viitorii osânzei folosesc limba de lemn, tânărul cu diplomat, căruia deja i se vede burta, le dăruieşte şi o furculiţă de lemn pentru felul al doilea. Când materia cenuşie din banca a doua observă că lingurile de lemn se foloseau acum 300 de ani, jovial, tânărul îl acuză de încercarea de a se ridica dincolo de mediocritate. Deasupra mediocrităţii există tabu-uri, peste care osânzeii nu vor vrea şi nu vor putea să treacă niciodată. Atunci, tânărului îi apare şi al doilea rând de burtă.

Mai târziu, osânzeii încep să-şi dorească şi mai mult. Atunci, tânărul, mirosind textura dreptunghiurilor verzi, scoate din pălărie un alt demon al mediocrităţii, egalizarea acordării meritelor.

Nu contează că materia cenuşie din banca întâi a contribuit la scrierea simfoniei, nu contează că a intrat de fiecare dată în sală cu pantofii lucind. Important e că osânzeii au venit la premieră, şi cel mai important, de la balcon îi priveşte ochiul de ciclop, care aplaudă fiecare notă sărită de pe portativ. Osânzeii nu sunt muzicieni, nu sunt muzicanţi, osânzeii au ceea ce numeşte lumea mondenă, haine de firmă.

Hainele de firmă nu pot primi decât remuneraţii mari. Desigur, şi o parte din materiile cenuşii vor primi sume pe măsură, pentru că, în continuare este nevoie de forţă pentru aducerea mediocrităţii pe malul celălalt. O serie dintre membrii grupului cenuşiu au fost sacrificaţi, pentru că osânza atârnă greu în larg. Acum tânărul a devenit un porc de 200 de kilograme. Pe ape, osânza nu mai miroase a mediocritate.

Advertisements

Read Full Post »