Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘epic’

Superblog 2009, ce vremuri… atunci, dreampoet, plătitor de taxe şi impozite se ascundea pe sub birou ca să îşi facă tema aproape zilnică. Ce emulaţie se produsese cu Gigel, Maricica, Mărioara sau Costel. Pentru nou-veniţi, câteva mostre în acest sens, aici, aici sau chiar aici, epic. Şi a venit criza şi s-a dus şi contribuţia la buget, s-a dus parţial şi inspiraţia şi eu tot nu am scris romanul.

În 2009, dreampoet a remarcat o serie de competitori. Cu unii a fost prieten cu alţii e şi acum, iar cu alţii a fost prieten si acum luptă în guerillă. Pe cei cu care competiţia a fost siropoasă şi antrenantă îi aveţi mai jos într-0 ordine aleatoare.

1. Toni, o tânără speranţă care va confirma sezonul ăsta, acest Mesut Ozil al Superblogului.

2. Alexandra, probabil balonul de aur din 2010, Xavi Hernandez de România.

3. Iulia, Mitică Bucşaru, patron Unirea Urziceni, un modle de business la nivel scăzut fără investiţii

4. demaio, Gatusso de Superblog, finul distrugător de figuri de ceară marca SuperBlog.

5.  Felicia,o adevărată madamă de provincie, un exemplu de eleganţă, ce mai Roger Federer

6. Iulia Mihai, lejer i-am putea spune Messi pentru creativitate

7. MW, Jose Mourinho, cinism şi sânge rece, nespectaculos, dar foarte eficient

La final ar trebui să spun de ce se înscrie  dreampoet şi sezonul ăsta la superblog. Ar fi mai multe motive, însă cel esenţial este acela că îşi doreşte un loc pe podium. E miza lui şi fără această miză nici nu se gîndea să participe. De asemenea, e prilejul pentru noi fani dreampoet. Da, fanii ăia care, vrăjiţi  de o reclamă la shaorma care ajung să-l citească pe Gellu Naum si să asculte Pantera. Desigur că nu vor rămâne toţi,  dar dacă unul singur va rămâne şi va înţelege profund fenomenul, dreampoet va fi mulţumit.

dreampoet e conştient că trebuie să vină cu ceva nou şi că tot ce va scrie va fi raportat mereu la vechile personaje. E o altă ştachetă pe care doreşte să o treacă. mai sunt şi alte mize, dar despre ele mai încolo.

Read Full Post »

Astazi m-am intors dupa o saptamana de la Constanta, unde am petrecut clipe minunate alaturi de A. Am vizitat muzeul de istorie, muzeul de arta, am vazut moscheea, dar si cazinoul constrit in 1904. De asemenea, am facut plaja si mi-am scaldat pielea in cautare de inspiratie poetica in valurile marii. Voi reveni pe aceste considerente prin poeme/texte scurte.

Nu am neglijat nici lectura, reusind sa finalizez nu una, ci trei carti. Ultima dintre ele m-a intrigat si m-a impresionat cel mai puternic. Este vorba de romanul “Perforatorii” al lui Augustin Cupsa, aparut in 2006 la editura Cartea Romaneasca. Despre aceasta carte, Nicolae Manolescu puncta pe coperta IV urmatoarele:

Augustin Cupsa este unul dintre cei mai promitatori prozatori contemporani. Perforatorii sunt un amestec de realism si de absurditati avangardiste, de seriozitate si de ludic. Prozatorul scrie cu precizie chirurgicala, dar si cu umor. Pagina foieste de amanunte concrete, pitoresti sau picante. sarcasmul isi moaie taria in calimara ironiei . O proza plina de culoare, deloc tandra, cu un cer al gurii negru, cateodata cu smoala.

Personal, mi-a placut cocktail-ul de liric, epic si de monolog, dar si ideea de absurd dusa intr-un context contemporan. Acesta, pliat pe o realitate actuala poate fi considerat o proiectare a unei lumi paralele in lumea reala. Ceva asemanator am gasit si in filmul “Inception”, pe care l-am vazut saptamana asta la cinema impreuna cu A. Cu toate ca acolo este vorba despre implantarea in mintea unui om a unei idee initiale, coborand pana la nivelul IV al visului, si aici regasim din punctul meu de vedere diverse ipostaze ale unei lumi inchipuite pliate pe realitate.

O referire la intamplarile actuale regasim in urmatorul pasaj:

La noi sunt mai multe vedete ca oriunde altundeva, in special cantareti, oameni de televiziune, si avem o nationala de fotbal mandra ca noi si ca pamanturile noastre negre si afanate. Pamantul nostru este foarte aerat si are grauntele mare. Cireasa este cat caisa, caisa cat rosia, rosia e cat pepenele. Pepenele e de obicei din import, de la turci. tara noastra e mandra ca perii si ca merii; si perii, ca merii. Tara mea e mandra ca o telina, ca o sfecla de zahar.

Tara mea nu e, de fapt a mea. Ea a fost concesionata unui concernmultinational, mandru si el ca noi. O mica parte a mai fost impartia intre niste oameni si gospodari. Ei isi pun pozele la fiecare patru ani, prin decembrie, pe blocuri. Par din ce in ce mai batrani.

Pe langa fina ironie la adresa modului naiv, dar si manipulativ in care ne-au fost si ne sunt  prezentate valorile tarii noastre, regasim si o revolta la nivel latent legat de situatia in care ne aflam. Din punctul meu de vedere,prin acest mod fin se deosebesc scriitorii de golanii care se cred scriitori.

In continuare, ma voi referi la un scurt fragment in care Augustin Cupsa prezinta magistral absurdul in maniera proprie:

Robert a sarit primul pe masa de operatie, si noiam tacut amandoi, muti de admiratie, cand el n-a scos un sunet la prima incizie. Doctorul a cotrobait pe acolo si si-a bagat pensa aia cu cioc intors, de ne trecusera pe noi toate apele, pana cand a parut ca a gasit ce cauta.

Dupa un minut, a scos de acolo, usurel, un greier in toata regula. Asta a facut tup si a fugit sub masa. Asistenta s-a aplecat sa-l prinda in tavita, si noi ne-am bucurat sa-i vedem chilotii tanga si tatuajul cu frunza de marijuana de pe fund.

Docotrul lucra mai departe in tacere si scotea, greieri, lacuste mici si mamarute. In total sapte. De la mine a scos trei croitori, sase greieri si un paianjen.

De unde aveam toti gargaunii astia?

“De la prea mult citit”, spunea doctorul. “Cartea nu face bine”, si clatina din cap cu repros.

Aceasta ultima replica ma duce cu gandul la minunatul univers al lui Kafka, pe care il pomeneste adesea in paginile acestei carti si Augustin Cupsa.

Dintre toate monoloagele pe care ni le ofera autorul, ultimul mi se pare cel mai autentic, deoarece aceasta carte se vede prin ochii mei ca o operatie ce pune in pericol viata cititorului printre contuziile si confuzia generata de autor. Cel care lamureste situatia este doctorul prin urmatoarele cuvinte:

M-am ascuns intai intr-o meserie cuminte . M-am facut doctor, ca majoritatea colegilor me, si apoi, ca majoritatea noilor mei colegi, m-am specializat in psihiatrie.

Se spune ca doctorii sunt artisti ratati. Artistul e, la randul lui, un creator ratat . Orice creator e un Dumnezeu ratat. Dumnezeu e ratarea neantului. De acolo porneste totul, dintr-o scapare inexplicabila a nimicului nelimitat si perfect. Cand energia se va consuma, probabil lucrurile vor reveni in starea lor perfecta de nimic.

Exista foarte multe aspecte interesante in acest volum, multe motive si simboluri, mult absurd, mult ludic, dar si sarcasm. Recomand cu placere acest roman celor care au citit cate ceva la viata lor.

Read Full Post »