Inca raman sub umbrela wordpress…e m ai greu decat credeam sa ma descurc pe noul blog….:(( Help me!

De astazi Dreampoet are, cel putin un an un domeniu de tipul .ro

www.dreampoet.ro va fi accesibil incepand cu ora 14.05, spun cei de Hostway, carora le multumesc pe aceasta cale. Pentru cei care ma au in blog-roll, am rugamintea sa modifice adresa de wordpress, cu domeniul meu. In acest proiect nou va aparea si o mica schimbare, si anume, fratele meu va avea rubrica lui de pariuri si sport. Asa ca eu nu voi mai scrie despre sport, se va ocupa el de aceasta parte. Vor aparea si articole in engleza din partea lui.

S-a incheiat in sfarsit SuperBlog 2009, un adevarat tur ciclistic, dupa cum spuneam intr-un post anterior.

A fost o lupta grea, frumoas asi pasionanta, din care fiecare a avut ceva de castigat. Voi prezenta pe scurt, cativa dintre concurentii care mi-au atras atentia fie pe timpul concursului, fie la gala.

MoneyWatch: Un personaj interesant, cu discurs cursiv, coerent, care a reusit sa convinga atat in scris, cat si publicul prezent. Daca reusesc sa ma invoiesc de la serviciu, pe 23 decembrie la Radio Lynx vom discuta alaturi de Claudia despre SuperBlog 2009 si despre SuperBlog 2010.

Anemona: Mult diferita fata de blog, o persoana destul de distanta. Fie au fost emotiile, fie e o diferenta intre Anemona de pe blog si cea din viata reala.

Iulia HaZlii: O persoana, foarte deschisa, calda, cu implicare in concurs, atat ca si concurenta, dar si cu idei pentru viitor, dar si pentru gala in sine. A avut frumoasa ideea de a se acorda diplome tuturor participantilor in concurs (cei ce n-au ajuns, le vor primi prin posta). Cred ca vom tine legatura si vom iesi la diverse evenimente, ocazii etc.

Raluka: Ne stim de la SuperBlog 2008. Ne-am vazut de cateva ori, am ramas buni prieteni. O persoana foarte deschisa, si care imi si apreciaza ce scriu .

Acum voi trece la cei care nu au fost prezenti:

Iulia Mihai: Lumea a zis ca am mers in tandem, si poate ca asa a fost. Din multe puncte de vedere ne-am potrivit la multe aspecte, am creat personaje memorabile, am devenit buni prieteni si vom colabora probabil si in continuare. Ghiocel si Gigel sunt de acum tovarasi.

Alexandra: Eu te vedeam pe tine castigatoare, pentru ca esti o romantica intr-o lume in care banul primeaza. din pacate persoanele ca noi isi gasesc cu greu locul, dar cand reusesc loviturile sunt letale. Felicitari pentru cei  1000$!

Felicia: Ardealul e fruncea…si am castigat un presedinte datorita voua …acum spun ca nu mai sunt in campanie, ca articolele mele aveau tenta politica. Felicia, sper sa ai un an nou bun si sa vedem la o ocazie fericita…

Tony: In ciuda varstei fragede, ai un stil deosebit, poti progresa foarte mult. Singurul tau defect, probabil ca ar fi ca esti prea moale, nu intri in polemici, esti prea impaciuitor cu toti …

Zahdiva1: Mai mult curaj in propriile forte, si multa perseverenta. Cu singuranta, vei reusi…cand treci prin Bucuresti, sa ma suni sa bem o cafea!

E-lari: Foarte frumos ca o fata de 13 ani scrie atat de frumos, ai mare potential. Cearta iscata sper sa nu afecteze dragostea ta pentru Gigel si Marioara.

Adrian din Arad: Esti un revolutionar ca si mine…asta apreciez la tine, dar si revolutionarii trebuie sa fie diplomati. Putina diplomatie te-ar ajuta foarte mult. Multumesc pentru sustinere in demersul meu final!

Ce am obtinut eu de la SuperBlog 2009?

Voi raspunde cu lucrurile care conteaza cel mai mult:

1. experienta

2. exercitiu in scrierea de naratiune

3. o sustinere Asus pentru carte, sunt convins ca nu am sa ii dezamagesc

4. o posibila colaborare cu Radio Lynx

5. prieteni noi

6. am scapat de tracul vorbitului in public

7. domeniul .ro pe un an, motiv pentru care hostway are iertarea mea !

Sa ne vedem si la anul, si de ce nu si pana atunci! la revedere SuperBlog 2009!

Datorita SuperBlog si a serviciului, am reusit sa citesc o carte de 260 pagini A5 in 3 saptamani. Asta da contraperformanta… Totusi, cum v-am obisnuit, cateva citate…Centaurul, de John Updike, scriitor american din secolul trecut…Cartea a aparut in colectia Cotidianul in 2006.

“Nu reuseam sa-mi inchipui opera mea ; dar stralucirea ei lipsita de trasaturi precise forma miezul tuturor lucrurilor, in timp ce il duceam pe tat ape coada unei comete, prin vazduhul plin de surprize al natiunii noastre muzicale”

“-Eram sigur! Ne-au mintit! De ce naiba si-ar pierde cineva vremea spaland toata viata niste trepte de marmura alba, ca indata ce le curate frumos cu apa si sapun, sa apara un cretin cu pantofi murdari sis a lase urme pe ele? Nu mi s-a parut niciodata verosimil”

“Scoala este acolo unde te duci in perioada dintre epoca in care nu te pot tine parintii sic ea in care nu te poate tine industria”

“La varsta ta aveam atata timp de omorat, incat am si acum mainile patate de sange.”

“Majoritatea bolilor noastre vin din doua locuri, de la cap si de la spinare. Noi am facut doua greseli: prima a fost ca ne-am ridicat in doua picioare, si a doua ca am inceput sa gandim. Asta oboseste sira spinarii si nervii. Creeaza o anumita tensiune nervoasa, iar creierul modifica timpul.”

“-Ia-l cu dumneata! Exclama tata. Daca e un pusti care sa merite o vacanta, apoi el este.Gologanii mei s-au topit. E timpul sa-si faca rost de un nou tata. Eu sunt un conglomerat  ambulant de deseuri.”

Exact cum scrie in titlul, asa am simtit eu acest concurs, ca un mare tur ciclist. La inceput au fost in jur de 100 de competitori, dupa primele 4-5 etape de plat au cazut la datorie 25%.

Cand am intrat in Pirinei, au disparut sprinterii, aceia care postau articole foarte rapid, sau dimpotriva cei care mergeau greu pe inaltimi…Acolo s-a format grupul compact de 20-25 de rutieri, care a dus mare parte din greul concursului.

A urmat o noua parte de plat, foarte scurta, iar apoi plutonul a fost scuturat ramanand sa se bata la locurile fruntase 10-12 blogociclisti prin Muntii Alpi. Au existat strategii, aliante, fiecare avand interesul lui. Nu voi mai reda aici “mizeriile” petrecute pentru ca sunt vizibile pentru orice om de buna credinta.

Acum pe final, ne asteapta sosirea la Paris, unde se va sarbatori si se va bea vin spumant, sau rachiu de prune, fiecare dupa posibilitati.

La sfarsit, vom avea un singur invingator si alti cativa rutieri bravi. Ramane de vazut daca acesta va fi sau nu gasit dopat cu EPO (eritropoetina). Din pacate, fata de ciclism in superblog nu se poate verifica in niciun fel acest lucru.  Dar sa lasam rautatile pentru mai tarziu…:D

Ce am realizat eu in acest concurs fata de participarea din 2008?

1. O calitate a scrisului superioara.

2. Un fir narativ coerent, niste personaje cu insusiri bine conturate.

3. O activitate mai puternica pe site, prin comentarii.

4. Un numar mai mare de vizite pe zi.

5. O prietena buna, si anume Iulia.

6. O pozitie in top 10, fata de locul 23 de anul trecut.

E timpul sa vorbesc despre organizatori si partenerii media. Ordinea in care voi vorbi despre ei este una pur aleatoare.

PCNews a fost traseul pe care s-au presarat etapele turului blogerist. Ii apreciez pentru rabdarea pentru care m-au suportat, mai ales la unele comentarii acide si taioase, cenzurandu-ma decat o data desi poate am sarit calul de mai multe ori. PC News sper ca nu m-ati uitat cu proiectul cartii Gigel si sper sa putem colabora si pe viitor. S-a observat o evolutie in organizare fata de anul trecut, concursul fiind mult mai dur, dar in acelasi timp mult mai incitant.

SwissPlan, dupa cum ii spune numele a fost un fel de arbitru extrem de discret, care a intervenit in momente dificile, dar cruciale, cum ar fi luarea in calcul a propunerii de a nu se mai premia la anul comentariile. Ca si firma de PR eu afirm ca au facut o treaba excelenta, superioara celei din 2008.

De fiecare data, intr-o competitie de anduranta, este nevoie de cineva care sa organizeze suportul logistic, in cazul de fata suportul software. Probabil ca actualizarea atat de rapida si in timp real a clasamentului se datoreaza Rack-ului.

Pe baietii de la Arena IT am avut placerea sa ii cunosc anul trecut. Pot spune ca au avut o evolutie interesanta de anul trecut pana acum.

Promovarea audio a apartinut celor de la Radio Lynx, pe care nu ii voi ierta ca nu m-au sunat si pe mine si s-au oprit la locul 6…:D…astept sa va revansati la festivitate, cand va voi acorda un amplu interviu, si poate vom colabora pe viitor.

Cine s-a jucat macar o data Fifa, luand exemplul de la Gigel, trebuie sa fi auzit de XtremPC. Gigel a cumparat macar 3/4 din numerele aparute pe piata. Nu puteam sa  ma abtin sa nu-l aduc si pe el in arena.

Despre BPP, 121, Connect si Tech in Style recunosc faptul ca nu stiu foarte multe, insa am convingerea ca si ei au contribuit la marea bluca a blogului romanesc.

Si acum, cand se trage cortina, va saluta fiecare personaj in felul sau:

Gigel: Bre, vreau sa apar in cartea aia, vreau sa aduc Guma la rang de arta!

Marioara: Gigele, ca sa te iert va trebui sa participam si la anul la Super Blog!

Maricica: Cred ca am o voce radiofonica, as putea lucra la Radio Lynx!

Costel: Nu e niciunul priceput pe aici la software electric sa ma angajeze si pe mine? Rack, poate voi?

Mos Onofrei: Sa traiti bine!

Dreampoet: Va salut cu urmatorul citat care ar trebui sa puna pe ganduri anumite persoane: Modestia este fundatia solida a tuturor virtutilor. (Confucius). Si o piesa, al carui titlu este sugestiv: Manowar-Carry on…sa ne vedem sanatosi si in 201o, si sa aveti un Craciun fericit!

Andrei Zbîrnea alias Dreampoet

Departe de toti fanii lui, Gigel profita la maximum de cele doua zile in care Marioara este plecata acasa, la parinti pentru a-si lua ramas bun de la prietenele cu care a copilarit, sa isi la revedere de la domnisorie. Petrecerea ei, este una cuminte fara fast si fara prea mult dezmat. Marioara a insistat ca Gigel sa ramana acasa, pentru ca are de lucru la colectia de primavara-vara a tricourilor Guma si a radierelor, purtand semnatura aceluiasi design-er, Surdu Gigel.

Marioara nu il suspecteaza nicidecum pe Gigel de infidelitate, si de aceea in cele doua zile cat va lipsi din cuibusorul de nebunii cu siguranta nu se va intampla nimic. Gigel nu va aparea in ziarul Double Click, sau macar nu va aparea pe prima pagina. Cel mult va aparea la categoria diverse, si astfel va trece neobservat.

Cum si Costel este plecat la Ciuca Macaii sa isi ia ramas bun de la burlacie si de la butoaiele de vin pe care le golea candva, careul de asi al personajelor formeaza acum o pereche de aur : Gigel si Maricica.

Cei doi se hotarasc sa incerce experiente noi in domeniul multimedia, de la  decodarea HD si conectorul HDMI pana la cipurile de sunet cu tehnologie SRS Premium Sound si boxele Altec Lansing.

Acesta e doar prilejul pentru care cei doi se intalnesc, mai ales ca stim cu totii ca Maricicai i se zice IT-ista ecologista si ca lui Gigel ii place foarte mult jocul de-a mama si de-a tata, varianta moderna, cand tatal si mama locuiesc in aceeasi casa, dar in camere diferite.

Luni, ora 19…Apartamentul din Dorobanti este pregatit pentru oaspetele de onoare, Maricica…Gigel o asteapta cu melodia ei preferata, cu sunetul oferit de boxele Altec Lansing.

Gigel nu face niciun fel de presiuni, ci doar vrea sa verifice cat de inalt este Muntele Asus, din punct de vedere multimedia. A invatat de la Dreampoet ca una dintre caile spre inima unei femei este folosirea excesiva a aluziei, si cum poate fi mai justa o aluzie decat din punct de vedere muzical.

Urmeaza vizionarea filmului Star Trek, in format 3D, cu ochelarii de rigoare, la care se adauga formatul HD. Cei doi doresc si o seara tematica, asa ca isi aleg fiecare cate un personaj din celebrul serial american.

Gigel este bineinteles, capitanul Jean Luc Picard, in timp ce Maricica o alege pe Diana Troy, doctorul navetei USS Enterprise. Intre cei doi se stie ca a existat o idila, care insa nu s-a finalizat fericit. Asa ca ai grija, Gigele! Profita la maximum de serviciile medicale, ca ai cam intarziat platile catre casa de asigurari medicale!

Si asa se transforma apartamentul din Dorobanti in nava USS Enterprise, singura schimbare majora fiind mutarea cadrului de pe puntea de control in dormitorul capitanului.

Povestea are un final neasteptat, dupa cum  spune si genericul celebrului serial:

“Space… The final frontier… These are the voyages of the Starship Enterprise. Its continuing mission: To explore strange new worlds… To seek out new life; new civilisations… To boldly go where no one has gone before!”

Marti, ora 9:00, Marioara in pragul unei crize de nervi… (din cauza ninsorii a trebuit sa intoarca bolidul din drum).

“Bine Gigele, eu plec doua zile si voi va jucati de-a romulanii si klingonienii?”

“Pai draga, incercam limitele multimedia ale Muntelui Asus, nu poti sa ne condamni!”

Sfarsitul serialului la SuperBlog 2009.

Acest articol a fost realizat ca parte integranta a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC News.

PS: Pentru cine a apreciat acest serial si poate sa ma ajute sa public sub forma unui roman sau sub forma unor schite, astept propuneri. Orice idee este binevenita. Doresc doar sa nu platesc eu editarea, nu am pretentii financiare legate de carte…

Cand bunicul tau, Gigele,

Numara frunze si stele,

Cand radioul se nascuse,

Cu placerile-i nespuse,

Vremurile se schimbau

Cantonete se cantau…

………………………………..

Iara astazi, mai Gigele,

Tu privesti iarasi la stele,

Insa de pe Google Earth

De la Lontra pan’ la Perth.

……………………………………

Bunicuta ta, Marioara

Gospodina superioara,

Avea carte de bucate

Si-o citea pe inserate,

Iar in zori gatea de zor

Cornulete in cuptor…

……………………………

La televizor, Marioara,

Ai vazut reteta rara,

Insa nu puteai prezice

Ca sarmaua te va frige…

……………………………..

Cand Marioara si Gigel,

Vor convinge pe Costel,

Sa renunte la televizor,

Pentru laptop-ul usor,

Bunicul tau, Gigele,

Numarand frunze si stele,

O sa strige disperat

Pe unde ati aruncat

Fisierul cu Benone

Si filmele cu Stallone…

………………………………..

Ce va sfatuiesc acum,

Nu va grabiti nicidecum,

Timpul va decide totul,

Televizorul sau laptop-ul?

………………………………….

Si o melodie despre viitor, in viziunea celor de la Helloween (Germania, power-metal)

Acest articol a fost realizat ca parte integranta a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC News.

Traiau amandoi de trei ani in  in zona Tirol, din Austria. Se obisnuisera cu aerul de munte, amestecat cu izul medieval ce se simtea la fiecare pas…Din cand in cand, mergeau la trambulina olimpica sa se bucure de privelistea minunata pe care ti-o ofera inaltimile Alpilor. Astfel de momente erau insa rare, caci atat el, dar mai ales ea munceau foarte mult.

Ea era matematician, om al stiintelor exacte. Faptul acesta nu o impiedica sa aiba o imaginatie bogata cand venea vorba de cadouri simple, cadouri originale, cadouri venite direct din inima. Imaginatia ei o ajuta sa fie altfel decat majoritatea oamenilor de stiinta, iar pasiunea pe care o punea in fiecare amanunt al vietii ei o facuse speciala in ochii lui, cu toate ca nu vorbeau aceeasi limba.

El era un scriitor, care insa nu putea sa-si castige existenta din asa ceva. Muncea intr-un domeniu in care oamenii nu erau tocmai incantati de munca lui din afara serviciului. Acest lucru il afectase la inceput, insa, cu timpul reusise sa ignore aceasta rea vointa din partea unor oameni care nu aveau decat grija zilei de maine. Cu toata imaginatia lui de scriitor, avea mereu probleme in alegerea cadourilor pentru ea, mai ales ca niciodata ea nu spunea ce si-ar dori sa primeasca.

Toate cadourile ei ii faceau placere lui, mai ales ca porneau din suflet, locul in care pasiunea, iubirea si nobletea isi dau intalnire pentru a intruchipa o fiinta aproape perfecta.

In apropierea Craciunului, in Austria exista foarte multe targuri de cadouri, prea multe isi spunea el in gand. Ultimul lucru pe care ar fi vrut sa il faca era acela sa o dezamageasca tocmai prin lipsa de originalitate, pe care un scriitor, fie el si tanar o poseda. In primul rand nu dorea sa se dezamageasca pe sine, caci fiecare gresala a sa catre ea devenea un bumerang.

Serile treceau perfect in micuta lor camera de hotel, in care singura dovada a modernitatii era lumina electrica. Fiecare seara arata diferit. Fie se citeau poezii in toate limbile pamantului, intre care si limbile celor doi, fie incercau sa isi dezvolte demoni sau ingeri pe care ii posedau fiecare dintre ei. Cateodata, o teorema ce ii dadea batai de cap ei, era inteleasa dupa discutii indelungi.

Unul din demoni, fusese asezat la o sedinta de machiaj, cand imaginatia ei lasase sa intrevada asemanarea dintre el si o vedeta rock. Machiajul face filmele interesante, machiajul poate transforma un ingeras, intr-un inger cu chip demonic. Nu ca asta ar fi ceva rau, insa contribuia la diversitatea relatiei lor, si in fiecare seara inventau ceva.

Astazi este 24 decembrie 2012. La institutul de stiinte aplicate, programul s-a terminat la ora 12 cu o frumoasa petrecere de Craciun, la care a participat si ea, alaturi colegii matematicieni. Atmosfera terna, tipic vest-europeana, i-a dat ei timpul necesar sa gaseasca acel cadou pe care il cauta pentru el. Acel cadou, nu se gasea in magazine, nu se putea cumpara la targurile de Craciun, ci provenea din suflet. Era prima ei incercare literara, pe care o asternuse pe o coala de hartie langa un caiet vechi de peste 100 de ani. Provenea din Siberia, fusese mostenire de familie, iar strabunicul lasase vorba ca singurul care va scrie in el sa fie un scriitor cu har.

Strabunicul traise vremuri pasnice, vremuri de razboi, cunoscuse foametea, insa niciodata nu a fost convins de valoarea scriiturii sale. De aceea lasase fiului sau mostenire. Acesta nu imbratisase scrisul, fiind inginer chimist si nu se atinsese nici el de acel caiet. La randul sau bunicul, a daruit caietul fiicei sale, de profesie arheolog, ajungand in cele din urma la Ea. Cand plecase in Innsbruck, mama ii daruise acel caiet, in speranta ca dupa 100 de ani, fata va intalni un baiat cu talent la scris. Trecusera trei ani de cand se cunoscusera, si tot citindu-i incercarile literare luase decizia ca la acest Craciun sa ii faca un cadou atat de personal atat pentru el, cat si pentru familia ei. Langa caiet, pe care il rudele il botezasera, Marele Albastru atasase prima ei incercare literara, o schita despre o zi la birou si cum poti face ca acea zi sa fie intr-un fel unica.

Ceasul arata orele 19, iar programul fabricii de gips-carton se incheiase de doua ore. El a mai ramas doua ore peste program, insa si-a zis ca daca mai intarzie mult ceasul va arata fatidica ora 20, cand se inchid toate magazinele. Nu avea absolut nicio idee, dar totusi stia ca trebuie sa isi puna paltonul si sa fuga prin centrul turistic al Innsbruck-ului, unde te imbinau aromele de scortisoara, cantecele de Craciun, dar si monumentele cu povestile lor seculare.

Cand ajunse in centru, ceasul batea zgomotos ora 19:30…asa putina vreme pentru cumparaturi, si totusi atatea idei ce ii inundasera cortexul. Bomboane? Prea banal! O jucarie de plus? Deja invechit…

Si iata ca in fata i se arata Muntele Asus, magazinul dorintelor digitale, magazinul in care pentru fiecare om exista un laptop. De ce i-ar trebui ei un laptop? Pentru ca ar putea munci de acasa, ar putea sa micsoreze numarul orelor la birou, pentru a vedea filme, pentru a gasi alte modalitati de a face relatia lor altfel cu fiecare zi.

Ar putea asculta impreuna  legendele rock, motorul relatiei lor inca de la inceput. Judas Priest, Manowar, AC DC, Metallica, Iron Maiden, Kiss, WASP si multe, multe altele.

Intr-o germana aproximativa, el cere laptop-ul Asus K50IJ-SX036L: das laptop, bitte. Ceasul arata ora 19:55, cand el parasea magazinul. Un mare gol il parasise. Nu stia de existenta acelui caiet, nu stia nici macar povestea lui, nu stia daca acel laptop este exact ce are nevoie ea, insa linistea sufleteasca si iubirea  il asteptau in cocheta camera de hotel.

In drumul spre casa, ninsoarea acoperi Innsbruck-ul, acoperi trambulina Bergisel, acoperi sufletele tuturor trecatorilor aflati in promenada. Un singur suflet alerga, un singur suflet striga de bucurie, un singur suflet zambea la fiecare pas, un singur suflet ardea in interior pe strazile Innsbruck-ului. Ninsoarea a continuat sa cada, sentimentele lor au devenit mai puternice, iar caldura camerei lor incepuse sa accepte atat laptop-ul, ca si punte de comunicare intre cei doi si lumea. Camera, dar si ea au primit cadoul cu placere, mai ales ca fiind un dispozitiv atat de subtire, si in acelasi timp atat de eficient avea calitatea de a fi atat util, cat si placut…

El a primit caietul albastru cu lacrimi in ochi, incat printr-o simpla lacrima se asternu pe prima fila: “Locuiam cu ea de trei ani in Innsbruck, intr-o cocheta camera de hotel”.

Asa avea sa inceapa romanul cu care va debuta. Pana se vor cristaliza insa ideile, ele pot fi trecute intai pe laptop-ul Asus K50IJ-SX036L , intr-un program de editare. Caietul va fi perfect caligrafic, caietul va fi legamantul iubirii celor doi si va ramane copiilor, ce intr-o zi se vor naste…

Acest articol a fost realizat ca parte integranta a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC News.

Tagged: asus, Asus K50IJ-SX036L, Bergisel, Ea. Kiss, El, Innsbruck ]]> http://dreampoet.wordpress.com/2009/12/13/marele-albastru/feed/ 2 dreampoet Bergisel machiaj KISS S73F6584 http://dreampoet.wordpress.com/2009/12/12/musaca-de-vinete-simfonii-de-sunete/ http://dreampoet.wordpress.com/2009/12/12/musaca-de-vinete-simfonii-de-sunete/#comments Sat, 12 Dec 2009 20:46:25 +0000 dreampoet http://dreampoet.wordpress.com/?p=2398 ]]>

Stiu ca vreti sa stiti ce se mai intampla cu Gigel si Marioara dupa acea nunta halucinanta. Intre doua examene la literatura turca, Marioara dovedeste ca e si o buna gospodina. Astazi, in Dorobanti se gateste “Musaca de vinete”.

Gigel stie cat de prost gateste Marioara si isi da seama ca prin cumpararea cartii maestrului Horia Varlan- “Bucatele noastre. Carte de preparate mai mult sau mai puţin româneşti” a comis o gresala. Macar de s-ar limita Marioara la aceasta carte, dar nu ei ii place mereu sa experimenteze.

A gasit ea o reteta pe net, care avea ca preambul, urmatorul text:

“Daca de la turci ne-au ramas tutunul, dintii lui Sinan Pasa si bolile din iatacele de la Stanbul, musacaua e giugiuc sadea pentru bucataria traditionala romaneasca. Carnea plina ochi de patrunjel preia in cuptorul incins izma trufasa a vanetei uneltitoare.”

Pentru ca e prima data cand ii gateste Marioara, Gigel s-a decis sa il cheme pe Dreampoet sa ii dedice un poem glorios fetei din Ciuca Macaii. E o fapta de mare vitejie, e ca o lupta medievala intre romani si turci. Dreampoet isi aminteste ca formatia lui favorita, Trooper a lansat de curand un album avand in centru personalitatea lui Vlad Tepes, si anume, Vlad Tepes- Poemele Valahiei. Astfel, poetul din Berceni conditioneaza oda de ascultarea albumului in timpul procesului de creatie culinara si literara..

Zis si facut…ajuns in casa sotilor Surdu, Dreampoet se pune sa compuna versurile pentru musacaua Marioarei.

Astazi in bucatarie,

Mare chef si veselie

Marioara nu gateste

Nici sarmale, si nici peste…

……………………………………….

Marioara pregateste,

De trei ore zaboveste

Musaca de vinete

Simfonii de sunete,

Sunete de prin Bosfor

De prin tara turcilor.

…………………………………

Gigelus, baiat cuminte

Sta la masa si-ntinde,

Ingrediente delicate

Pentru mese minunate.

………………………………………

Vinete, carne tocata

Pentru-o cina-mbelsugata

Cascaval, ceapa si rosii

Sa manance pofticiosii..

………………………………………..

O sa punem si pesmet

Ca sa placa la poet,

Patrunjel, oua, ulei

Ca sa placa celor trei.

…………………………………..

Fara sare si piper

O sa urle don’ Gigel

Ca nu-i buna mancarica

Si ca pleaca la mamica!

……………………………………

Si se spala bine, bine

Vinete taiate fine,

Si apoi se tot prajesc

Pana ce se rumenesc.

…………………………………….

Carnea o condimenteaza,

Marioara nu-i prea treaza,

Sa caleasca in ulei

Tot ce-a scris mai sus Andrei (Dreampoet)

………………………………………………………

In vasul termostatat,

De la magazin furat,

Pune vinete si carne

Si ma mir ca nu adoarme.

……………………………………..

Si deasupra ea presara,

Cascavalul din camara,

Si pune rosii rondele

Ce mancare, mai Gigele!

…………………………………………

Mancarea-n cuptor ajunge

Nene Horia nu plange

Marioara-i la inceput,

Iar Gigel satisfacut!

Acest articol a fost realizat ca parte integranta a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC News

Ce este aceea o legenda? Prima noastra sursa, si cea mai la indemana este Dictionarul Explicativ al Limbii Romane.

LEGÉNDĂ, legende, s.f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.

Este clar ca vom incadra modelul gigantului japonez, proiectat incepand cu 1951, si produs din 1954, initial ca o replica pentru Jeep-ul american, folosit in cel de-al doilea razboi mondial, in prima definitie data de DEX.

Dupa ce am vorbit despre definitia obiectiva a unei legende, este timpul sa vedem si opinii subiective cu privire la acest subiect. Referindu-se la ideea de legenda, Bob Dylan, celebrul cantautor declara New York, in 1989 urmatoarele: There used to be a time when the idea of heroes was important. People grew up sharing those myths and legends and ideals. Now they grow up sharing McDonalds and Disneyland.

In continuarea acestui articol, v-as ruga sa ascultati o legenda a muzicii, pentru a putea simti ce inseamna o legenda. Doua legende vor face mereu casa buna, Land Cruiser si Bob Dylan.

Putem privi legendele si dintr-un alt unghi, un unghi sensibil care ne spune ca legendele nu mor niciodata. E o afirmatie de mare curaj, pe care nu o poate nimeni nici aproba, dar nici contesta fara a fi contrazis  de cealalta optiune de raspuns.