Dan Puric este in primul rand un actor…simt asta si cand ii citesc randurile, mai ales ca imi imaginez vocea lui citind acele pasaje, sau chiar mai clar in interviuri, cand incerc sa-mi inchipui timbrul vocal de care se foloseste la diversele intrebari. Dan Puric este un om bun, ceea ce pentru multi poate parea un lucru extraordinar in anul in care traim. Dan Puric incearca sa scoata la iveala “insulele de profunzime” ale Romaniei, nu isi critica patria, ba mai mult este un adevarat patriot.
Dan Puric este un ortodoxist cu chip uman, care nu este inchistat in cliseele de care se loveste de multe ori Biserica Ortodoxa. Dan Puric are succes la public si, modest nu se considera un scriitor, desi pentru mine este mai mult decat un scriitor, fiind unul dintre modelele de care societatea romaneasca are nevoie pentru a reveni la normalitatea morala, culturala, crestina.
Dan Puric este un motiv in plus pentru care nu vreau sa plec din Romania, ci doar vreau sa calatoresc si sa extrag din acele calatorii ce poate fi bun si util pentru a utiliza si la noi in tara. Ca o paranteza, in martie voi merge la Praga cu buna mea prietena, Iuliana. Dan Puric a depasit 100 000 de exemplare vandute fara a avea in spate o editura de prima categorie. Dan Puric separa oamenii de viata politica, numind politica un bazin electoral, al carui debit este din ce in ce mai mic. Cu alte cuvinte, politicienii cu ai lor, noi cu tara noastra frumoasa.
Dan Puric nu este deloc “puricul” cu care mereu se compara. O face doar din modestie. In continuare imi permit sa dau doua citate din cartea “Despre omul frumos”.
“In instructorul meu de soferie. in reflexele lui, era ascuns romanul autentic. El avea valori fixe. El avea fixitatea speciei.El mi-a facut ora de teologie , si de fapt m-a cahetizat. Stia ca trebuie sa ies de pe locul mortului.Poporul roman sta in locul mortului, el vrea tot timpul un sofer, el nu se apuca sa conduca”
“Si eu si mitocanul privim la poporul roman.
Pentru mine poporul roman este, ca si pentru Petre Tutea: Excelsior! Pentru mitocan, este o manea data la maxim, la adapostul careia poate sa fure in liniste.
Si victima din inchisorile comuniste si calaul se uita la memoria recenta a neamului. Primul isi vede rana neinchisa, celalalt pensia halucinant de mare, ca o rasplata a criminalitatii lui”
