Multumita celor de la Adevarul, am reusit sa citesc una dintre operele clasice ale literaturii franceze. ca orice opera clasica, si in avarul avem de-a face cu insusiri duse la extrem. In “Avarul” sunt prezentate doua tipuri principale de insusiri, avaritia, prin Harpagon si linguseala prin mai multe personaje, dintre care se evidentiaza Valere si Frosine.
Apropierea dintre cele doua categorii se poate realiza citind replica lui Valere din debutul piesei:
Valere: Vezi ca ma pricep la asta si ce comportament abil si de complezenta am afisat pentru a-i intra in gratii; sub ce masca de simpatie si ce etalare de sentimente ma ascund pentru a-i placea si ce personaj joc in fiecare zi pana cand ii voi cuceri bunavointa. Fac progrese admirabile in acest sens si descopar ca, pentru a castiga increderea oamenilor, nu exista solutie mai buna decat sa fii asa cum vor ei, sa le citezi maximele, sa le treci cu vederea defectele si sa aplauzi ceea ce fac. Nu trebuie san e fie teama decat de prea multa complezenta si de felul in care ne putem preface, caci cei mai vicleni sunt intotdeauna cei mai vicleni in lingusire; si nu exista nimic atat de impertinent si atat de ridicol incat sa nu fie inghitit atunci cand il condimentezi cu laude. In meseria pe care o face eu, sinceritatea are un pic de suferit: dar, cand ai nevoie de oameni, trebuie sa te dai dupa ei si, de vreme ce nu putem sa sa-i castigam decat asa, atunci nu este vina celor care lingusesc , ci a celor care vor sa fie lingusiti.
Cam asa inchei eu anul din punct de vedere literar!
