Aceasta continuare a suferintei
In negura timpului,
Se vroia sa fi fost
O poezie cu rima,
In care,
Eul liric,
Sa exprime durerea
Cauzata de iminenta despartire…
Marcat de criza temporala
Obosit sa tot scrie,
Poetul incarca aceste randuri
Cu imagini violente:
Sange, balti de sange,
Lacrimi sfasietoare
De culoarea vantului turbat…
Suferinta lui se oglindea
In autobuzul 601,
Cand sentimentele-i erau ucise
In balti de ulei, in frane mult prea violente…
Si tot asteptand ca mereu sa fie 16 ianuarie,
Eul liric isi unea gandurile cu Parcul Eroilor,
Asteptand studentele la medicina sa mearga la curs…
Dimineata, seara, oricand
Autobuzul trecea, dar era gol:
De sentimente, de tot ce-a simtit Ea vreodata…
Aceasta continuare a suferintei
In negura timpului,
Se vroia sa fi fost
O poezie cu rima,
In care,
Eul liric,
Sa exprime durerea
Cauzata de iminenta despartire…
N-a fost o poveste de dragoste,
Un love-story de box office,
N-a fost nici macar o copie
A traseului lui 601
Spre Facultatea de Medicina…
evoluam!
[...] poezie-fara-rima%E2%80%A6601 [...]